Sinonime discernământ

Cuvântul „discernământ” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• schepsis - socoteală, calcul, judecată, rațiune
• spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație
• judecată - minte, intelect, inteligență, spirit, rațiune, raționament, chibzuire, idee, gând
• intelect - minte, inteligență, gândire, judecată, rațiune
• inteligență - deșteptăciune, minte, pricepere, pătrundere, subtilitate, judecată, rațiune, duh, doxă
• clarviziune - acuitate, perspicacitate, ascuțime, agerime
• minte - judecată, rațiune, gând, cugetare, inteligență, deșteptăciune, intelect, spirit, istețime
• poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
• povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
• proză - narațiune, povestire, epică, platitudine, banalitate, prozaism
• prudență - prevedere, precauție, atenție, vigilență, circumspecție
• fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă
• gând - idee, cugetare, cuget, judecată, reflecție, concepție, convingere, vedere, opinie
• gândire - cugetare, reflecție, meditare, judecată, chibzuire, concepție, deliberare, cumpănire, cuget
• idee - gând, judecată, opinie, părere, concept, intuiție, viziune, principiu, crez

Dex discernământ

• discernămấnt Facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și de a aprecia lucrurile la justa lor valoare.
• DISCERNĂMẤNT Facultatea de a discerne. – Din discernement.
• DISCERNĂMẤNT Facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare. – Din discernement.
• DISCERNĂMÂNT Facultatea de a judeca, de a raționa, de a discerne, de a gândi; judecată, rațiune. .
• DISCERNĂMẤNT facultatea de a discerne; judecată, rațiune. (< fr. discernement)
• DISCERNĂMÂNT n. Facultatea de a pătrunde lucrurile, apreciindu-le la justa lor valoare; bun-simț. /<fr. discernement
• DISCERNĂMÎ́NT Facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare. alegere, selecționare. O ființă... capabilă de discernămînt, curajoasă. CAMIL PETRESCU, T. II 305. Ar rezulta că Asachi e un novator exagerat, că vrea să introducă cît mai multă cultură apuseană cu putință fără nici un discernămînt. IBRĂILEANU, SP, CR. 45.
• discernemânt n. facultatea de a judeca lucrurile.
• * discernamént n., pl. e (fr. discernement). Facultatea de a discerne. – Forma corectă rom. ar fi discerniment, ca it. discernimento, că vine de la un vb. îld. (Cp. cu compartiment față de apartament). Forma discernămînt e un barb.
• discernămînt ( sce)

Sinonimul cuvântului discernământ

Testează-te!