Dicționar de sinonime
Sinonime disciplinat
Cuvântul „disciplinat” are următoarele sinonime:
disciplinat ( adjectiv )
- ordonat
- ascultător
- supus
Alte sinonime:
- regulat
- docil
- guvernabil
Sinonime Apropiate
- indisciplinat - nesupus, neascultător, recalcitrant, insubordonat
- flexibil - mlădios, elastic, suplu, maleabil, flexionar, adaptabil, obedient, ascultător, supus
- obedient - supus, ascultător, docil
- cuminte - bun, cumsecade, ascultător, supus, potolit, blajin, așezat, de treabă, cumpănit
- docil - supus, ascultător, obedient
- presupunere - supoziție, bănuială, ipoteză, presupus, închipuire, prepus, prezumție
- recalcitrant - îndărătnic, nesupus, rebel, refractar, protestatar
- sclav - rob, subjugat, captiv, asuprit, subordonat
- scontat - sperat, prevăzut, presupus, așteptat
- servil - slugarnic, plecat, supus, umil, lingușitor, lingău
- slugarnic - servil, lingușitor, conformist, obsecvios, supus
- smerit - umilit, supus, preaplecat, modest, credincios
- smirnă - benzoe, umilit, nemișcat, supus
- subaltern - subordonat, dependent, inferior
- umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
Dex disciplinat
- disciplinat, ~ă 1-2 Care se supune prin proprie inițiativă disciplinei (1, 7). 3-4 Care manifestă spirit de disciplină (1, 7).
- DISCIPLINÁT, -Ă, disciplinați, -te, Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii, care manifestă spirit de disciplină. – disciplina. discipliné.
- DISCIPLINÁT, -Ă, disciplinați, -te, Supus disciplinei și ordinei. Odobescu – spirit disciplinat, capabil să se specializeze într-o ramură a științei. IBRĂILEANU, SP. CR. 214. ◊ Trunchiurile brazilor... au fost transformate în vagoane de scînduri, disciplinate și simetrice. BOGZA, C. O. 130.
- DISCIPLINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DISCIPLINA și A SE DISCIPLINA. 2) Care vădește spirit de disciplină. /v. a (se) disciplina
- disciplinat a. supus disciplinei.
- disciplina 1-2 A (se) obișnui cu spiritul de disciplină (1).
- DISCIPLINÁ, disciplinez, I. și A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din discipliner.
- DISCIPLINÁ, disciplinez, I. A obișnui (pe cineva) cu spiritul de disciplină, de ordine, cu ascultarea. () Văzui apoi sate... clădite în lungul unor mlaștini unde e disciplinată apa în canaluri. SADOVEANU, M. C. 122.
- DISCIPLINÁ I. , A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. .
- DISCIPLINÁ tr., a (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari)
Antonime disciplinat
- Disciplinat ≠ nedisciplinat