Dicționar de sinonime

Sinonime discordanță

Cuvântul „discordanță” are următoarele sinonime:

discordanță ( substantiv )
  • nepotrivire
  • dezacord
  • discrepanță
  • disonanță
  • distonanță
  • neconcordanță
  • stridență
  • lipsă de armonie


Sinonime Apropiate

  • nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
  • disonanță - nepotrivire, neconcordanța
  • inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
  • incongruență - nepotrivire, contradicție, dezacord, antinomie
  • contradicție - dezacord, opoziție, contrazicere, nepotrivire, antagonism
  • discrepanță - nepotrivire, diferență, discriminare
  • contrazicere - contradicție, nepotrivire, incongruență, dezacord, opoziție
  • gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
  • conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
  • contrastiv - opus, nepotrivit, în dezacord
  • dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
  • diferență - deosebire, nepotrivire, discriminare, rămășiță, rest
  • discriminare - deosebire, diferență, distincție, discrepanță
  • disensiune - neînțelegere, gâlceavă, dezacord, conflict
  • contrasta - a se opune, a diferi, a contraria, a fi în dezacord

Dex discordanță

  • discordanță 1 Lipsă de armonie. 2 Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe caractere, elemente, fenomene dezacord, distonanță. 3 Straturi noi care nu au o dispoziție paralelă față de altele mai vechi. 4 Simptom principal al schizofreniei, care constă în pierderea unității funcțiilor psihice și a raportului dintre individ și mediul înconjurător disociație psihică.
  • DISCORDÁNȚĂ, discordanțe, Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanță, dezacord. ♦ Poziția unor strate discordante. – Din discordance.
  • DISCORDÁNȚĂ, discordanțe, Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanță, dezacord. ♦ Poziția unor straturi discordante. – Din discordance.
  • DISCORDÁNȚĂ, discordanțe, Lipsă de concordanță, nepotrivire stridentă, distonanță, dezacord. Discordanță de culori.Și-ntr-o fină discordanță Cu priveliștea sonoră, Merg ușor cam la distanță. TOPÎRCEANU, M. 63. ♦ Poziția neparalelă a unor straturi noi față de alte straturi mai vechi.
  • DISCORDÁNȚĂ Lipsă de armonie. ♦ Nepotrivire, dezacord. ♦ Dispoziție neparalelă a unor strate noi față de altele mai vechi. .
  • DISCORDÁNȚĂ 1. lipsă de armonie. ◊ nepotrivire, dezacord. 2. (geol.) dispoziție neparalelă a unor straturi noi față de altele mai vechi. (< fr. discordance)
  • DISCORDÁNȚĂ ~e f. Nepotrivire între două sau mai multe obiecte sau fenomene; lipsă de armonie; distonanță; disonanță. /<fr. discordance


Antonime discordanță

  • Discordanță ≠ armonie, concordanță


Sinonimul cuvântului discordanță

Sinonimul cuvântului discordanță


Testează-te!