Dicționar de sinonime
Sinonime disputat
Cuvântul „disputat” are următoarele sinonime:
disputat ( adjectiv )
- aprig
- dârz
- aprins
- înverșunat
Alte sinonime:
- îndârjit
- contestat
- în dispută
Sinonime Apropiate
- aprig - iute, focos, impetuos, pornit, nestăpânit, aspru, dârz, nemilos, înverșunat
- dârz - curajos, hotărât, cutezător, aprig, înverșunat, brav, inimos, neclintit, neînduplecat
- neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
- tenace - stăruitor, dârz, perseverent, consecvent, persistent
- vajnic - energic, aprig, viguros, grozav, strașnic, ilustru, marcant, important, vestit
- vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
- viteaz - cutezător, temerar, eroic, curajos, dârz, imbatabil, îndrăzneț
- febril - intens, dinamic, aprins
- fierbinte - cald, încins, încălzit, arzător, aprins, focos, avântat, înfocat, pătimaș
- focos - temperamental, înfocat, înflăcărat, pătimaș, pasional, aprins, pasionat
- iute - sprinten, vioi, alert, repede, grăbit, aprig, impulsiv, nestăpânit, precipitat
- exaltat - entuziasmat, înflăcărat, aprins, însuflețit, avântat, zelos, nebun, ieșit din minți, țicnit
- îndârji - a se înverșuna, a se încăpățâna, a rezista, a se opune, a fi dârz, a înfrunta
- înfierbântat - aprins, antrenat, încins, agitat, însuflețit, nervos, iritat, ațâțat
- neiertător - necruțător, dârz, ferm, dur, crud
Dex disputat
- disputat, ~ă 1 Care dă naștere la controverse. 2 ( un drept, o situație) Care este contestat. 3 ( competiții sportive) Desfășurat. 4 ( competiții sportive) Care dă naștere la o luptă vie, susținută, pentru obținerea unei victorii.
- DISPUTÁT, -Ă, disputați, -te, Care dă naștere la discuții vii, controversate. Problemă disputată. ♦ (Despre întreceri, competiții) Care dă naștere la o luptă vie pentru obținerea victoriei. – disputa.
- DISPUTÁT, -Ă Contestat, în dispută, asupra căruia nu s-a căzut de acord. .
- disputa 1 A discuta cu aprindere în contradictoriu a se disputului (1). 2 A se certa. 3 (Cu pronumele în dativ; persoane, colectivități) A lupta pentru dobândirea unui anumit lucru a concura, a rivaliza. 4 A ~ terenul A apăra un teren sau un teritoriu și a nu-l da ușor înapoi. 5 A contesta un drept, o situație 6 ( competiții sportive) A se desfășura. modificată
- DISPUTÁ, dispút, I. 1. (Despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. (Despre întreceri, competiții sportive) A avea loc; a se desfășura. – Din disputer, disputare.