Dicționar de sinonime
Sinonime distinct
Cuvântul „distinct” are următoarele sinonime:
distinct ( adjectiv )
- deosebit
- diferit
Alte sinonime:
- osebit
- aparte
- separat
- caracteristic
- clar
- bine
- special
- chilin
- definitoriu
- distinctiv
- dominant
- particular
- propriu
- specific
- tipic
- însușit
- deslușit
- evident
- lămurit
- limpede
- precis
- apriat
- chiar
- curat
- răzvedit
distinct ( adverb )
- bine
- clar
- evident
- lămurit
- deslușit
Sinonime Apropiate
- clar - limpede, deslușit, evident, lămurit, transparent, pur, diafan, cristalin, străveziu
- lămurit - deslușit, limpezit, precizat, clarificat, explicat
- deslușit - clar, limpede, lămurit, deschis, explicit, răspicat, precizat, apriat
- explicit - limpede, deslușit, clar, evident, vădit, răspicat, apriat
- răspicat - limpede, clar, lămurit, hotărât, decis, categoric, ferm
- special - deosebit, aparte, distinct, excepțional, singular, unic
- străveziu - transparent, limpede, clar, senin, vizibil, evident, manifest, debil, slab
- vag - neclar, imprecis, nesigur, confuz, nedeslușit
- variat - diferit, deosebit, felurit, divers, schimbat
- vădit - dovedit, evident, clar, limpede, indiscutabil
- vizibil - evident, clar, vădit, limpede, neîndoielnic
- imprecis - neclar, vag, neprecis, confuz, nelămurit, nesigur, aproximativ
- indefinit - nelămurit, neclar
- neclar - nelămurit, confuz, echivoc, abscons, obscur
- obscur - întunecat, învăluit, neclar, nedeslușit, abscons, necunoscut, anonim, biet, mediocru
Dex distinct
- distínct, ~ă 1 Care se deosebește (de altceva sau de altcineva) prin anumite trăsături proprii deosebit, diferit, distinctiv, (rar) distins (4), osebit. 2-3 , Care se distinge bine cu simțurile clar, deslușit, evident, limpede. 4-5 , Care este ușor de înțeles evident, lămurit. 6 Distins.
- DISTÍNCT, -Ă, distincți, -te, 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare; deosebit, diferit. 2. (Adesea adverbial) Clar, evident, lămurit, deslușit. – Din distinct, distinctus.
- DISTÍNCT, -Ă, distincți, -te, 1. Care nu poate fi confundat cu alte lucruri de același fel; deosebit, diferit. «O noapte furtunoasă» formează, împreună cu celelalte trei comedii, o perioadă bine distinctă în cariera literară a lui Caragiale. IBRĂILEANU, S. 40. 2. Clar, evident, lămurit, deslușit. O notă muzicală distinctă.
- DISTÍNCT, -Ă 1. Separat, deosebit, diferit de altceva. 2. Clar, deslușit. .
- DISTÍNCT, -Ă 1. deosebit, diferit de altceva. 2. clar, deslușit, evident. (< fr. distinct, lat. distinctus)
- DISTÍNCT ~tă (~ți, ~te) 1) Care se distinge de ceva sau de cineva apropiat sau analog; diferit. 2) (despre voce, sunete etc.) Care se aude bine; deslușit; clar. /<fr. distinct, lat. distinctus
- distinct a. 1. deosebit, diferit; 2. fig. ce se aude, ce se vede lesne: sunet distinct.
Antonime distinct
- Distinct ≠ asemănător, neclar, identic, nedeslușit
Sinonimul cuvântului distinct