Sinonime distinctiv

Cuvântul „distinctiv” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• caracteristic - definitoriu, propriu, specific, tipic, distinctiv
• tipic - specific, caracteristic, propriu, particular, distinct, reprezentativ
• trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific
• definitoriu - caracteristic, specific
• dominant - preponderent, precumpănitor, relevant, specific, caracteristic, definitoriu, particular
• specific - caracteristic, particular, propriu, special, tipic
• identitate - conformitate, consimilitudine, specific, proprietate, valoare în sine, unitate
• indica - a arăta, a semnala, a face cunoscut, a preciza, a specifica, a recomanda, a prescrie, a sfătui, a specifica
• individualitate - personalitate, persoană, caracter, specific
• menționa - a arăta, a indica, a semnala, a pomeni, a preciza, a stipula, a consemna, a înregistra, a specifica
• mențiune - indicație, arătare, semnalare, precizare, specificare
• califica - a specifica, a numi, a taxa, a eticheta, a instrui, a pregăti, a forma, a specializa
• calitate - însușire, valoare, trăsură, atribut, notă, specific, titlu, rang, grad
• caracteriza - a defini, a specifica, a individualiza, a contura
• marcă - semn, emblemă, insignă, pecete, indiciu, blazon, stemă, însușire, proprietate

Dex distinctiv

• distinctiv, ~ă 1 Care caracterizează în mod exclusiv caracteristic, distinct (1). 2 Prin care un lucru se deosebește de altul. 3 Care servește pentru recunoaștere.
• DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. – Din distinctif.
• DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, Care caracterizează un lucru în chip exclusiv, prin care un lucru se distinge, se deosebește, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. Note distinctive.
• DISTINCTÍV, -Ă Care distinge. ♦ Deosebitor, caracteristic. .
• DISTINCTÍV, -Ă care distinge; caracteristic. (< fr. distinctif)
• DISTINCTÍV ~ă (~i, ~e) (despre semne, trăsături) Care distinge; caracteristic; tipic; propriu; specific. /<fr. distinctif
• distinctiv a. ce servă a distinge: semn distinctiv.
• * distinctív, -ă adj. (d. disting; fr. distinctif). Care servește la distincțiune: semn distinctiv.
• DISTINCTÍV adj. v. caracteristic.
• DISTINCTIV caracteristic, definitoriu, distinct, dominant, particular, propriu, specific, tipic, însușit. (Notă, trăsătură ~.)

Sinonimul cuvântului distinctiv

Testează-te!