Dicționar de sinonime

Sinonime distracție

Cuvântul „distracție” are următoarele sinonime:

distracție ( substantiv )
  1. amuzament, divertisment, petrecere, veselie
  2. neatenție, absorbire, absență
Alte sinonime:
  • agrement
  • plăcere
  • zefchiu
  • joacă
  • zăbavă


Sinonime Apropiate

  • amuzament - distracție, petrecere, agrement, desfătare
  • divertisment - distracție, petrecere
  • veselie - voioșie, bună dispoziție, animație, jovialitate, haz, chef, petrecere, bairam
  • joacă - joc, amuzament, hârjoană, distracție, zbenguială
  • bairam - petrecere, chef, ospăț, veselie (mare)
  • joc - joacă, zbenguială, distracție, amuzament, dans, horă, întrecere, partidă, dispută
  • zăbavă - încetineală, întârziere, lentoare, tărăgăneală, răgaz, odihnă, distracție
  • haz - veselie, glumă, umor, spirit, duh, farmec, grație, atracție
  • umor - haz, spirit, glumă, veselie, vervă
  • inexistență - absență, lipsă, neant
  • interludiu - divertisment, moment muzical
  • agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
  • beție - ebrietate, chercheleală, amețeală, alcoolism, chef, petrecere, încântare, însuflețire, entuziasm
  • chef - petrecere, ospăț, zaiafet, benchetuială, dorință, poftă, dispoziție, gust, plac
  • desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție

Dex distracție

  • distracție 1 Mod plăcut de a petrece timpul distragere (1). 2 Mijloc prin care se produce distracția (1) distragere (2), distrare, răcoreală. 3 Distragere (4). 4 Uimire. 5 Separare a unei părți dintr-un întreg.
  • DISTRÁCȚIE, distracții, 1. Ceea ce distrează, ceea ce produce destindere sufletească; amuzament, petrecere; agrement. 2. Lipsă de atenție, de concentrare. – Din distraction, distractio.
  • DISTRÁCȚIE, distracții, 1. Ceea ce distrează, ceea ce produce destindere sufletească; petrecere, amuzament. Am și eu nevoie de plimbare, de o distracție. CAMIL PETRESCU, T. II 139. Distracția sătenilor este variată. ISAC, O. 271. 2. Lipsă de atenție, neluare-aminte, neatenție. Cezar, ca deșteptat din distracție, se întoarce rppede. CAMIL PETRESCU, T. III 448. ◊ (Învechit, la ) Era plin de distracții, moale în mișcări, glasul întunecat și slab. RUSSO, S. 28. În cîte rînduri însă distracțiile tale Te fac să scoți cuvinte ce nu ar fi cu cale. ALEXANDRESCU, P. 92.
  • DISTRÁCȚIE 1. Ceea ce amuză, distrează; petrecere, amuzament. 2. Neatenție. .
  • DISTRÁCȚIE 1. ceea ce distrează; petrecere, amuzament. 2. neatenție. (< fr. distraction, lat. distractio)
  • DISTRÁCȚIE ~i f. 1) Lipsă de atenție (obișnuită sau momentană); neatenție. 2) Petrecere plăcută a timpului (de scurtă durată); divertisment; amuzament; agrement. /<fr. distraction, lat. distractio
  • distracțiune distracție
  • DISTRACȚIÚNE distracție.


Sinonimul cuvântului distracție

Sinonimul cuvântului distracție


Testează-te!