Dicționar de sinonime
Sinonime distruge
Cuvântul „distruge” are următoarele sinonime:
distruge ( verb )
- a nimici
- a devasta
- a pustii
- a ruina
Alte sinonime:
- a pârjoli
- a prăpădi
- a pustului
- a sfârși
- a strica
- a desființa
- a lichida
- a topi
- masacra
- nimici
- a rade
- a zdrobi
- a sparge
- a pulveriza
- a șterge
- a [se] nenoroci
- a [se] prăpădi
- a [se] ticăloși
- a [se] ruina
- vătăma
- mistui
- a [se] nimici
- a [se] strica
- a sfărâma
- a ucide
- a [se] mânca
- a [se] roade
- a extermina
- a masacra
- a măcelări
- a stârpi
- a căsăpi
- a chesăgi
- a conceni
- a snopi
- a stropși
- a potopi
- a zvânta
- a pierde
- a răpune
- a risipi
- a isprăvi
- a zdrumica
- a sodomi
- a litrosi
- a potroși
- a cura
- a nimicnici
- a potrebi
- a târî
- a zdruncina
- a afanisi
- a secera
- a spulbera
- a ataca
- a vătăma
- a mistui
- a face praf
- a nenoroci
- a ticăloși
- a mânca
- a roade
Sinonime Apropiate
- devasta - a distruge, a nimici, a ruina, a pustii, a jefui, a prăda
- nimici - a distruge, a nărui, a desființa, a prăpădi, a pustii, a devasta, a stârpi, a spulbera, a lichida
- distrugător - nimicitor, devastator, dezastruos, pustiitor, ruinător
- potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
- măcina - a râșni, a fărâmița, a sfărma, a pulveriza, a strivi, a ruina, a distruge, a degrada, a nimici
- nimicitor - distrugător, pustiitor, devastator, potopitor
- bântui - a pustii, a nimici, a distruge, a asupri, a oprima, a năpăstui, a oropsi, a prigoni, a tiraniza
- părădui - a ruina, a nimici, a pierde, a degrada, a dărăpăna
- stârpi - a distruge, a nimici, a lichida, a eradica
- fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
- masacra - a distruge, a extermina, a nimici, a ucide, a măcelări, a căsăpi
- mistui - a digera, a măcina, a distruge, a nimici, a prăpădi, a chinui, a suferi, a se zbate, a se ascunde
- mistuitor - distrugător, nimicitor, pustiitor, chinuitor, devorant
- arde - a frige, a pârli, a pârjoli, a perpeli, a dogorî, a mistui, a nimici, a prăpădi, a distruge
- călca - a păși, a merge, a străbate, a bătători, a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge, a asupri
Dex distruge
- distrúge 1-2 A dispărea sau a face să nu mai existe (stricând, arzând, spărgând, dărâmând ) a (se) devasta, a (se) nimici, a (se) nimicnici, a (se) oscârbi, a (se) prăpădi, a (se) pustii, a (se) rade, a (se) răntui, a (se) răvăși, a (se) ruina, a (se) strica. 3 ( organe sau componente ale corpului omenesc) A produce traumatisme (grave) a răni. 4 ( ființe) A omorî. 5 (; ființe) A zdrobi. 6-7 A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă întreaga sănătate, avere, liniște sufletească a omorî, a răpune, a (se) ruina, a (se) rupe, a (se) sărăci.
- DISTRÚGE, distrúg, III. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ și A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. – Din distruggere.
- DISTRÚGE, distrúg, III. (Cu privire la obiecte concrete) A face să nu mai existe (spărgînd, ruinînd etc.); a nimici. Aceste ape violente, care rup stînci, doboară copaci, distrug drumuri și locuințe omenești... se numesc torenți. MINERALOGIA 53. își îndreaptă torentele de înaltă tensiune asupra munților, distrugîndu-i. BOGZA, C. O. 179. ◊ Vîntul... poate și măcina și distruge. MINERALOGIA 29. ◊ I-a distrus fericirea. – Forme gramaticale: distrusei, distrus.
- DISTRÚGE III. A face să nu mai existe; a nimici. .
- DISTRÚGE tr. a face să nu mai existe; a nimici. (< it. distruggere)
Antonime distruge
- A distruge ≠ a edifica, a zidi, a făuri