Dicționar de sinonime
Sinonime diverge
Cuvântul „diverge” are următoarele sinonime:
diverge ( verb )
- a se distanța
- a se îndepărta
- a se răsfira
- a diferi mult
- a fi foarte depărtat
- a fi în dezacord
- a fi opus
- a se deosebi
- a tinde către infinit
Sinonime Apropiate
- contrastiv - opus, nepotrivit, în dezacord
- dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
- divergent - diferit, deosebit, contrar, contradictoriu
- evidenția - a distinge, a deosebi, a remarca, a reliefa, a releva, a afirma, a accentua, a înlătura, a îndepărta
- contrar - advers, opus, potrivnic, antitetic, divergent, contra, împotriva
- distanță - depărtare, interval, spațiu, întindere, diferență, deosebire, nepotrivire
- presăra - a împrăștia, a răsfira, a risipi, a răspândi, a difuza
- răspândi - a difuza, a împrăștia, a răsfira, a emana, a radia, a propaga
- rășchia - a răsfira, â împrăștia, a difuza, a depărta
- remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
- remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
- scoate - a extrage, a smulge, a extirpa, a elimina, a da afară, a lua, a îndepărta, a destitui, a alunga
- sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
- spația - a rări, a distanța, a depărta
- spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
Dex diverge
- divérge 1 ( linii geometrice, razele unui fascicul ) A se îndepărta dintr-un punct comun în direcții diferite. 2 (; șiruri de numere) A tinde către infinit. 3 (; păreri, opinii ) A fi opus. 4 A diferi mult. 5 A fi foarte depărtat.
- DIVÉRGE, 3 divérge, III. (Despre linii geometrice, razele unui fascicul etc.) A se îndepărta, a se răsfira dintr-un punct comun în direcții diferite. – Din diverger, divergere.
- DIVÉRGE III. (Despre drepte, raze etc.) A merge depărtându-se între ele. ♦ A se deosebi, a fi în dezacord. .
- DIVÉRGE intr. 1. (despre drepte, raze etc.) a pleca din același punct, răsfirându-se. 2. a se deosebi, a fi în dezacord. (< fr. diverger, lat. divergere)
- A DIVÉRGE pers. 3 diverge intranz. (despre raze) A se răsfira plecând din același punct. /<fr. diverger, lat. divergere
- diverge v. 1. a se depărta dela olaltă, vorbind de linii geometrice și de raze optice; 2. fig. a fi opus, diferit.
- * divérg, -érs, -érge v. intr. (lat. divérgere. Diverg, să diveargă; part. e rar saŭ inuz. V. converg). Mă depărtez de punctu comun de plecare, precum și de alte puncte laterale, vorbind de raze, de liniĭ. Fig. Nu mă unesc: noĭ divergem în opiniunĭ.