Dicționar de sinonime

Sinonime divin

Cuvântul „divin” are următoarele sinonime:

divin ( adjectiv )
  1. dumnezeiesc, sfânt, ceresc, celest
  2. bisericesc, religios
  3. minunat, încântător, admirabil
Alte sinonime:
  • îndumnezeit
  • zeiesc
  • sânt
  • preaînalt
  • providențial
  • splendid
  • superb
  • sunt
  • sacramental
  • sacru
divin ( adverb )
  • minunat
  • splendid
  • superb


Sinonime Apropiate

  • dumnezeiesc - minunat, superb, splendid, divin, ceresc, zeiesc
  • minunat - încântător, splendid, magnific, admirabil, fermecător, feeric, excepțional, uimitor, superb
  • splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
  • încântător - minunat, fermecător, admirabil, superb, magnific, strălucit, extraordinar, măreț, fascinant
  • admirabil - excelent, minunat, încântător, splendid, deosebit, fermecător, strălucit, remarcabil
  • ceresc - celest, divin, sideral, zeiesc, minunat
  • excelent - admirabil, minunat, încântător, excepțional, eminent, superb, deosebit, remarcabil, extraordinar
  • frumos - arătos, plăcut, splendid, minunat, admirabil, încântător, estetic, senin, luminos
  • sacru - sfânt, venerat, divin, adorat, celest, solemn
  • sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
  • sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
  • celest - divin, minunat
  • perfect - desăvârșit, impecabil, ireproșabil, ideal, excepțional, minunat, splendid, superb, magistral
  • sfânt - sacru, sacrat, sacrosant, divin, celest, perfect, desăvârșit, infailibil, nobil
  • religios - bisericesc, duhovnicesc, spiritual, evlavios, cuvios, pios, credincios

Dex divin

  • divin, ~ă 1-2 Care emană de la divinitate (1-2). 3-4 Care aparține divinității (1-2). 5-6 Care este asemenea divinității (1-2). 7-8 Privitor la divinitate (1-2). 9-10 Care reprezintă divinitatea (1-2). 11 (Bis; servicii, slujbe ) Care se face în cinstea divinității (2) bisericesc, religios. 12 Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale minunat. 13 Care atinge perfecțiunea. 14 Sfânt. 15 Arta ~ilor Divinație (1).
  • DIVÍN, -Ă, divini, -e, 1. Provenit de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale; minunat. Voce divină. – Din divin, divinus.
  • DIVÍN, -Ă, divini, -e, 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale; minunat. Voce divină. – Din divin, divinus.


Antonime divin

  • Divin ≠ profan


Sinonimul cuvântului divin

Sinonimul cuvântului divin


Testează-te!