Dicționar de sinonime
Sinonime divin
Cuvântul „divin” are următoarele sinonime:
divin ( adjectiv )
- dumnezeiesc, sfânt, ceresc, celest
- bisericesc, religios
- minunat, încântător, admirabil
Alte sinonime:
- îndumnezeit
- zeiesc
- sânt
- preaînalt
- providențial
- splendid
- superb
- sunt
- sacramental
- sacru
divin ( adverb )
- minunat
- splendid
- superb
Sinonime Apropiate
- dumnezeiesc - minunat, superb, splendid, divin, ceresc, zeiesc
- minunat - încântător, splendid, magnific, admirabil, fermecător, feeric, excepțional, uimitor, superb
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
- încântător - minunat, fermecător, admirabil, superb, magnific, strălucit, extraordinar, măreț, fascinant
- admirabil - excelent, minunat, încântător, splendid, deosebit, fermecător, strălucit, remarcabil
- ceresc - celest, divin, sideral, zeiesc, minunat
- excelent - admirabil, minunat, încântător, excepțional, eminent, superb, deosebit, remarcabil, extraordinar
- frumos - arătos, plăcut, splendid, minunat, admirabil, încântător, estetic, senin, luminos
- sacru - sfânt, venerat, divin, adorat, celest, solemn
- sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
- sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
- celest - divin, minunat
- perfect - desăvârșit, impecabil, ireproșabil, ideal, excepțional, minunat, splendid, superb, magistral
- sfânt - sacru, sacrat, sacrosant, divin, celest, perfect, desăvârșit, infailibil, nobil
- religios - bisericesc, duhovnicesc, spiritual, evlavios, cuvios, pios, credincios
Dex divin
- divin, ~ă 1-2 Care emană de la divinitate (1-2). 3-4 Care aparține divinității (1-2). 5-6 Care este asemenea divinității (1-2). 7-8 Privitor la divinitate (1-2). 9-10 Care reprezintă divinitatea (1-2). 11 (Bis; servicii, slujbe ) Care se face în cinstea divinității (2) bisericesc, religios. 12 Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale minunat. 13 Care atinge perfecțiunea. 14 Sfânt. 15 Arta ~ilor Divinație (1).
- DIVÍN, -Ă, divini, -e, 1. Provenit de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale; minunat. Voce divină. – Din divin, divinus.
- DIVÍN, -Ă, divini, -e, 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale; minunat. Voce divină. – Din divin, divinus.
Antonime divin
- Divin ≠ profan