Dicționar de sinonime
Sinonime dizgrație
Cuvântul „dizgrație” are următoarele sinonime:
dizgrație ( substantiv )
- defavoare
- discreditare
- dezgrație
Sinonime Apropiate
- dezavantaj - defavor, defavoare, inconvenient, neșansă, neajuns, handicap
Dex dizgrație
- dizgrație 1 Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior. 2 Nenorocire. 3 Neșansă. 4 Lipsă de grație în purtare, în înfățișare, în vorbire.
- DIZGRÁȚIE, dizgrații, Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din disgrazia. disgrâce.
- DIZGRÁȚIE, dizgrații, (În trecut) Pierderea bunăvoinței, a grației, a favoarei unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior. urgisire, oropsire. A cădea în dizgrație. – Variantă: (învechit) dezgráție (NEGRUZZI, S. I 309)
- DIZGRÁȚIE Pierdere a favorii, a bunăvoinței unui om influent, cu putere. .
- DIZGRÁȚIE pierdere a favorii, a bunăvoinței unei persoane influente, a unui superior. (< it. disgrazia, după fr. disgrâce)
- DIZGRÁȚIE ~i f. Pierdere a favoarei, a bunăvoinței unui superior, a unei persoane influente. /<fr. disgrâce
- * dizgrațíe f. (fr. disgrâce, d. it. disgrazia). A arunca pe cineva în dizgrație, a-l urgisi, a nu-l maĭ ĭubi.
- dezgrația dizgrația
- dezgrație dizgrație
- dizgrația 1 A lipsi pe cineva de bunăvoința, de favoarea de care s-a bucurat până atunci. 2 (Rar) A fi respingător, diform.