Dicționar de sinonime
Sinonime dizgrațiere
Cuvântul „dizgrațiere” are următoarele sinonime:
dizgrațiere ( substantiv )
- cădere în dizgrație
- dizgrațiare
Dex dizgrațiere
- dizgrațiere Retragere a favorii, a bunăvoinței.
- DIZGRAȚIÉRE, dizgrațieri, Acțiunea de a dizgrația. – dizgrația.
- DIZGRAȚIÉRE, dizgrațieri, Acțiunea de a dizgrația. – Pronunțat: -ți-e-.
- DIZGRAȚIÉRE Acțiunea de a dizgrația și rezultatul ei; cădere în dizgrație. .
- dezgrația dizgrația
- dizgrația 1 A lipsi pe cineva de bunăvoința, de favoarea de care s-a bucurat până atunci. 2 (Rar) A fi respingător, diform.
- dizgrațiare dizgrațiere
- DIZGRAȚIÁ, dizgrațiez, I. A lipsi pe cineva de bunăvoința, de favoarea de care s-a bucurat până atunci, a-i retrage favoarea. – Din disgracier (după dizgrație).
- DIZGRAȚIÁ, dizgrațiez, I. (În trecut, despre monarhi sau despre alte persoane suspuse sau influente; azi despre o persoană oarecare, mai mult cu sens ironic) A lipsi pe cineva de bunăvoința, de grația de care s-a bucurat pînă atunci, a-i retrage favoarea, a-l arunca în dizgrație. oropsi, urgisi. Nevastă-mea, la cea mai mică mutră a mea, dizgrația numaidecît pe oricine. CAMIL PETRESCU, U. N. 47. Vai!... sîntem amenințați Să ne pierdem locuința Și să fim dizgrațiați. ALEXANDRESCU, M. 209. - Pronunțat: -ți-a.
- DEZGRAȚIÁ I. dizgrația.
Sinonimul cuvântului dizgrațiere