Dicționar de sinonime

Sinonime dobitoc

Cuvântul „dobitoc” are următoarele sinonime:

dobitoc ( substantiv )
  1. vită, lighioană, animal
  2. om prost, tâmpit
Alte sinonime:
  • creatură
  • făptură
  • ființă
  • necuvântător
  • vietate
  • viețuitoare dihanie
  • săzdanie
  • suflare
  • zidire
  • ziditură
  • om fără socoteală
  • nătâng

Sinonime Apropiate

  • lighioană - dihanie, bestie, fiară, sălbăticiune, jivină, animal, dobitoc, creaturi, făptură
  • stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
  • fiară - sălbăticiune, lighioană, jiganie, animal, bestie, dihanie, om rău, crud, criminal
  • imbecil - neghiob, prost, nerod, netot, cretin, tâmpit, idiot
  • inept - stupid, prost, redus, tâmpit
  • animal - făptură, dobitoc, creatură, ființă, vietate, viețuitoare, fiară, bestie, jivină
  • copilărie - pruncie, naivitate, infantilism, prostie
  • cretin - imbecil, idiot, tâmpit, prostănac
  • cvadruped - patruped, animal, lighioană
  • dobitocie - prostie, stupiditate, gogomănie
  • abrutizat - dezumanizat, animalizat, îndobitocit
  • pericol - primejdie, amenințare, risc, gravitate
  • preveni - a anunța, a avertiza, a aviza, a înștiința, a informa, a evita, a eluda, a se feri
  • promptitudine - rapiditate, operativitate, repeziciune
  • răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant

Dex dobitoc

  • dobitóc, ~oácă 1 Animal (patruped). 2 (; cu indicarea speciei de animale) Mulțime de... 3 ~ ceresc Constelație cu nume de animal. 4-5 , (Om) lipsit de inteligență și bun-simț.
  • DOBITÓC, -OÁCĂ, dobitoci, -oace, , și , 1. Animal patruped (domestic). 2. și , (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. – Din dobytŭkŭ.
  • DOBITÓC, -OÁCĂ, dobitoci, -oace, , 1. Animal patruped (domestic). 2. și , (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. – Din dobytŭkŭ.
  • DOBITÓC1, dobitoace, Animal patruped domestic ( vită) sau (mai rar) sălbatic ( fiară, jivină). Din fiecare cîștig de bani să cumpere o vietate curată, ori pasere ori dobitoc. SADOVEANU, D. P. 97. Bietele dobitoace, înhămate cu șleauri și cu frînghii, își bălăngăneau vijelios clopotele. MACEDONSKI, O. III 19. Dacă dobitoacele n-ar fi fost înfrînte, de demult ar fi sfîșiet pe om. CREANGĂ, P. 209. Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace... Care cred despre sine că prețuiesc ceva. ALEXANDRESCU, P. 67.
  • DOBITÓC2, -OÁCĂ, dobitoci, -oace, și (Termen injurios, mai ales în apostrofe) Om lipsit de inteligență sau de bun simț. Unde sînt cizmele șterpelite, dobitocule? CAMILAR, N. I 280. ◊ (Adjectival) Nu l-am crezut așa de dobitoc, ca să nu simtă măcar atît. C. PETRESCU, C. V. 354.
  • DOBITÓC1 ~oáce n. Animal domestic (mai rar sălbatic). /<sl. dobytucu
  • DOBITÓC2 ~ci m. fig. Persoană lipsită de inteligență și de bun-simț. /<sl. dobytuku
  • dobitoc n. 1. animal, mai ales domestic, vită; 2. fig. stupid, idiot .

Sinonimul cuvântului dobitoc

Sinonimul cuvântului dobitoc

Testează-te!