Sinonime dobitocie

Cuvântul „dobitocie” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
• gogomănie - neghiobie, prostie
• ignoranță - incultură, prostie, neștiință, stupiditate
• miopie - vedere scurtă, miopism, mărginire, stupiditate, prostie, nerozie
• neghiobie - nerozie, tâmpenie, stupiditate, stângăcie, nepricepere, neîndurare, prostie
• suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
• idioție - neghiobie, tâmpenie, prostie, nerozie, cretinism
• imbecilitate - prostie, nerozie, tâmpenie
• măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
• naivitate - candoare, inocență, ingenuitate, credulitate, nevinovăție, simplitate, neștiință, ignoranță, stupiditate
• nepricepere - ignoranță, prostie, neghiobie
• nerozie - prostie, neghiobie, inepție, nătângie, imbecilitate, boroboață, poznă, năzbâtie, nebunie
• nesocotință - nechibzuință, imprudență, ignoranță, prostie
• aberație - stupiditate, absurditate, scrânteală
• absurditate - aberație, nonsens, enormitate, stupiditate

Dex dobitocie

• dobitocíe 1 Stare de animalitate. 2 Bestialitate (1). 3 Brutalitate (5). 4 Atitudine, comportare sau vorbă de om prost sau lipsit de bun-simț. 5 Prostie.
• DOBITOCÍE, dobitocii, Atitudine, comportare, faptă, vorbă de om prost sau lipsit de bun-simț. – Dobitoc + -ie.
• DOBITOCÍE, (2) dobitocii, 1. Fel sau fire (ca) a dobitoacelor; prostie, nerozie. Singurele lucruri de care știa să vorbească... celor ce-i prețuiau dobitocia. M. I. CARAGIALE, C. 15. 100 la sută!... ce tîlhărie!... ș-ai avut dobitocia să le plătești? ALECSANDRI, T. 1251. 2. Faptă sau vorbă nesocotită, prostească; tîmpenie, prostie. Țapule, zise el cătră iubitu-i vînători, totodată îngrijitori de cîni și părtaș la toate dobitociile. CONTEMPORANUL, IV 301.
• DOBITOCÍE ~i f. 1) Atitudine, purtare de dobitoc; animalitate; brutalitate. 2) Stare a omului lipsit de inteligență și de bun-simț; animalitate. /dobitoc + suf. ~ie
• dobitocie f. 1. vieață animală; 2. fig. prostie, stupiditate.
• dobitocíe f. Prostie, stupiditate: mare dobitocie pe capu tăŭ, măĭ!
• DOBITOCÍE s. 1. v. prostie. 2. idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)
• DOBITOCIE 1. imbecilitate, neghiobie, nerozie, prosteală, prostie, tîmpenie, prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 2. idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, prostăticie. (A spus o mare ~.)
• Dobitocie ≠ omenie

Antonime dobitocie

• Dobitocie ≠ omenie

Sinonimul cuvântului dobitocie

Testează-te!