Sinonime docil

Cuvântul „docil” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• obedient - supus, ascultător, docil
• flexibil - mlădios, elastic, suplu, maleabil, flexionar, adaptabil, obedient, ascultător, supus
• indisciplinat - nesupus, neascultător, recalcitrant, insubordonat
• maleabil - ductil, extensibil, flexibil, adaptabil, elastic, docil, ascultător
• cuminte - bun, cumsecade, ascultător, supus, potolit, blajin, așezat, de treabă, cumpănit
• disciplinat - ordonat, ascultător, supus
• presupunere - supoziție, bănuială, ipoteză, presupus, închipuire, prepus, prezumție
• recalcitrant - îndărătnic, nesupus, rebel, refractar, protestatar
• scontat - sperat, prevăzut, presupus, așteptat
• servil - slugarnic, plecat, supus, umil, lingușitor, lingău
• slugarnic - servil, lingușitor, conformist, obsecvios, supus
• smerit - umilit, supus, preaplecat, modest, credincios
• smirnă - benzoe, umilit, nemișcat, supus
• umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
• umilit - umil, smerit, supus, înjosit, desconsiderat, dezonorat

Dex docil

• docíl, ~ă , 1-2 ( oameni și manifestările lor) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze supus.
• DOCÍL, -Ă, docili, -e, (Adesea adverbial) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător. – Din docile, docilis.
• DOCÍL, -Ă, docili, -e, (Despre ființe) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; bun, blînd, ascultător. Nu-și credeau ochilor cînd vedeau că, din elevul docil și totdeauna cu lecțiile învățate, se desprinde, progresiv, un tînăr... capricios la învățătură. GALACTION, O. I 20. Roșu își revărsă asupra docilului redactor toată înțelepciunea-i politică. REBREANU, R. II 145. ◊ Liniștită și docilă, Dunărea lăsă drumul deschis șalupei noastre. ARGHEZI, P. T. 41. ◊ (Adverbial) Are cineva de pus vreo întrebare tovarășului Filip? – se ridică în picioare pretorul, ascultînd docil îndemnul șoptit de Ilinca. V. ROM. mai 1954, 22.
• DOCÍL, -Ă Supus, ascultător, blând. .
• DOCÍL, -Ă (și ) supus, ascultător, obedient; maleabil. (< fr. docile, lat. docilis)
• DOCÍL ~ă (~i, ~e) Care ascultă de cineva cu ușurință; ascultător. /<fr. docile, lat. docilis
• docil a. ușor de condus: copil, cal docil.
• * dócil, -ă adj. (lat. dócilis, d. docére, a învăța, a instrui. V. doctor). Blînd, supus, ușor de condus: copil, cal docil. Adv. Cu docilitate. – Și docíl (după fr.).
• ducíl, ~ă docil
• DOCÍL adj. v. ascultător.

Antonime docil

• Docil ≠ indocil, îndărătnic, încăpățânat, nedocil, nesupus

Sinonimul cuvântului docil

Testează-te!