Dicționar de sinonime
Sinonime dominant
Cuvântul „dominant” are următoarele sinonime:
dominant ( adjectiv )
- preponderent, precumpănitor, relevant
- specific, caracteristic, definitoriu, particular
Alte sinonime:
- stăpânitor
- predominant
- predominator
- predomnitor
- distinct
- distinctiv
- propriu
- tipic
- însușit
Sinonime Apropiate
- tipic - specific, caracteristic, propriu, particular, distinct, reprezentativ
- caracteristic - definitoriu, propriu, specific, tipic, distinctiv
- definitoriu - caracteristic, specific
- specific - caracteristic, particular, propriu, special, tipic
- preponderent - predominant, superior, dominant, prevalent
- prevalent - predominant, precumpănitor
- trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific
- distinctiv - caracteristic, specific
- caracteristică - particularitate, însușire, calitate
- privat - particular, personal, individual
- subiectiv - personal, particular, părtinitor
- fundamental - esențial, principal, definitoriu, capital, decisiv
- identitate - conformitate, consimilitudine, specific, proprietate, valoare în sine, unitate
- indica - a arăta, a semnala, a face cunoscut, a preciza, a specifica, a recomanda, a prescrie, a sfătui, a specifica
- individual - personal, singur, câte unul, particular, aparte
Dex dominant
- dominánt, ~ă 1 Care domină (1-7). 2 ( însușiri, factori, trăsături) Predominant. 3 ( însușiri, factori, trăsături) Specific. 4 Trăsătură caracteristică principală a unei lucrări, a unui proces 5 Treapta a cincea a modurilor major și minor. 6 Acord compus pe dominantă (5).
- DOMINÁNT, -Ă, dominanți, -te, , 1. Care domină. ♦ (Despre însușiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. Treapta a cincea a modului major și a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din dominant.
- DOMINÁNT, -Ă, dominanți, -te, Care domină; preponderent. figurile pitorești, iar uneori marile, dominantele figuri ale ținutului. BOGZA, C. O. 292. ♦ Specific, caracteristic. Trăsăturile dominante ale artei clasice. Nota dominantă a unui scriitor.
- DOMINÁNT, -Ă Care domină; preponderent. ♦ Specific, caracteristic. .
- DOMINÁNT, -Ă I. care domină; preponderent. ◊ specific, caracteristic; dominator. II. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ◊ nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 2. treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă. 3. focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. (< fr. dominant)