Sinonime dominare

Cuvântul „dominare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• preponderență - precumpănire, superioritate, prioritate, predominare, ascendență, întâietate, prevalență
• hegemonie - supremație, dominare, autoritate (supremă)
• domnie - stăpânire, cârmuire, guvernare, dominație, putere, scaun, coroană, sceptru
• prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
• servitute - aservire, subjugare, robie, dependență
• tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
• violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
• virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință
• fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare
• for - piață, agora, autoritate, instanță, conducere, organ
• impulsivitate - violență, nestăpânire, dezlănțuire, agresivitate
• împărăție - imperiu, domnie, stăpânire, regat
• ascendent - înaintaș, strămoș, suitor, urcător, autoritate, faimă, vază
• competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
• credit - împrumut, veresie, datorie, prețuire, apreciere, prestigiu, autoritate, reputație, stimă

Dex dominare

• dominare 1 Ținere sub influență sau sub stăpânire. 2 Ascundere a sentimentelor domina (2). 3 Întrecere a lucrurilor și a ființelor înconjurătoare prin înălțime. 4 Impunere prin număr, intensitate sau putere. 5 Impunere în fața adversarului (într-o întrecere sportivă).
• DOMINÁRE, dominări, Acțiunea de a (se) domina. – domina.
• DOMINÁRE, (rar) dominări, Acțiunea de a domina; stăpînire. Sfetnicii care-l ating, covîrșiți de dominarea lui mută și zdrobitoare, se tem și-l ocolesc. ARGHEZI, P. T. 18. Născut pentru luptă și dominare, răscolea lumea pe unde trecea. C. PETRESCU, Î. I 11.
• DOMINÁRE Acțiunea de a (se) domina și rezultatul ei; dominație. .
• domina 1 ( oameni, idei, concepții ) A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa. 2 A reuși să nu-și dea pe față sentimentele, gândurile a se reține, a se stăpâni. 3-4 A întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare. 5-6 A se impune prin număr, intensitate sau putere. 7 A se dovedi net superior adversarului (într-o întrecere sportivă).
• DOMINÁ, domín, I. 1. A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa; a stăpâni. ♦ A nu-și da pe față sentimentele, gândurile etc.; a se reține, a se stăpâni. 2. și A întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se înălța deasupra tuturor. 3. și A se impune prin număr sau prin intensitate; a predomina, a prevala. ♦ A se dovedi net superior adversarului (într-o întrecere sportivă). – Din dominer, dominari.

Sinonimul cuvântului dominare

Testează-te!