Sinonime domnitor

Cuvântul „domnitor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• domn - stăpân, posesor, jupân, domnitor, voievod, prinț, rege, monarh, om bogat
• crai - domnitor, conducător, domn, rege, rigă, afemeiat, muieratic, berbant, donjuan
• vodă - domnitor, principe, voievod, dom
• sceptru - domnie, putere, monarhie
• tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
• trona - a domni, a stăpâni, a domina, a guverna
• împărăție - imperiu, domnie, stăpânire, regat
• coroană - diademă, cunună, domnie, monarhie
• domni - a stăpâni, a domina, a guverna, a conduce
• domnie - stăpânire, cârmuire, guvernare, dominație, putere, scaun, coroană, sceptru
• regină - suverană, matcă, damă (șah)
• subjuga - a înrobi, a aservi, a supune, a înfeuda, a îngenunchea, a domina, a stăpâni, a captiva, a înlănțui
• șef - conducător, cap, căpetenie, superior, comandant, patron, stăpân
• șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
• șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare

Dex domnitor

• domnitor, ~oare 1-2 , (Persoană) care domnește domn (2), stăpânitor, suveran. 3 Titlu purtat de suveranul României între 1859 și 1881. 4 Familie (sau casă) ~oare Dinastie. 5 Care dăinuie.
• DOMNITÓR, -OÁRE, domnitori, -oare, , I. Domn (3); titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu. II. 1. (În sintagma) Familie (sau casă) domnitoare = dinastie. 2. (Rar) Care domnește, stăpânește, domină. – Domni + -tor.
• DOMNITÓR1, domnitori, Domn (3), monarh, voievod. Domnitor, persoana care e în capul unui stat Și pe care țara-l ține pe băut și pe mîncat. LIT. ANTIMONARHICĂ 54. Pașadia ne înșiră cam tot ce se știa despre acele locuințe ale vechilor domnitori. M. I. CARAGIALE, C. 22. Cîți domnitori și mitropoliți s-au rînduit la scaunul Moldovei... au trebuit să treacă măcar o dată prin Humulești. CREANGĂ, A. 73.
• DOMNITÓR2, -OÁRE, domnitori, -oare, 1. (În ) Familie domnitoare = familie din care face parte un monarh; dinastie. 2. (Rar) Stăpînitor. Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștii acestei, Cu aripele întinse se mai scutură. EMINESCU, O. I 152.
• DOMNITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care domnește; care se află în domnie. /a domni + suf. ~tor
• DOMNITÓR2 ~i m. (în epoca feudală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; domn; voievod; vodă. /a domni + suf. ~tor
• domnitor a. care domnește: familie domnitoare. ║ m. principe, suveranul țării.

Sinonimul cuvântului domnitor

Testează-te!