Dicționar de sinonime

Sinonime dubiu

Cuvântul „dubiu” are următoarele sinonime:

dubiu ( substantiv )
  1. îndoială, nesiguranță, echivoc
  2. suspiciune
Alte sinonime:
  • incertitudine
  • neîncredere
  • rezervă
  • scepticism
  • șovăială
  • șovăire
  • necredință
  • aporie
  • îndoință


Sinonime Apropiate

  • nesiguranță - șovăială, dubiu, ezitare, incertitudine, îndoială, pericol, primejdie, amenințare
  • șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
  • incertitudine - îndoială, nesiguranță
  • scepticism - îndoială, ezitare, neîncredere, rezervă
  • gelozie - temere, bănuială, suspiciune, ciudă, invidie, pică, necaz, ranchiună
  • neclar - nelămurit, confuz, echivoc, abscons, obscur
  • nehotărâre - ezitare, șovăială, indecizie, pregetare, nesiguranță
  • ambiguu - neclar, echivoc
  • ambiguitate - echivoc, neclaritate, confuzie, polivalență
  • aporie - îndoială, dificultate, incertitudine
  • aprehensiune - teamă, ezitare, nesiguranță, reținere
  • bănuială - presupunere, suspiciune, închipuire
  • confuz - neclar, încâlcit, imprecis, obscur, întunecat, echivoc, vag, indefinit, nebulos
  • desigur - da, bineînțeles, de acord, fără îndoială, firește, precis, negreșit, neîndoielnic
  • dubios - suspect, îndoielnic, nesigur, incert, echivoc, necurat

Dex dubiu

  • dubiu2, ~ie Care este îndoielnic.
  • dúbiu1 1 Îndoială. 2 Nesiguranță.
  • DÚBIU, dubii, Îndoială, nesiguranță, lipsă de încredere. – Din dubium.
  • DÚBIU, dubii, Îndoială, nesiguranță, lipsă de încredere (față de cineva sau ceva). – Din dubium.
  • DÚBIU Îndoială, neîncredere, nesiguranță. Dac-oi ajunge eu la putere, precum sper și nu am dubiu, chiar și cînii au să umble pre strade cu covrigi în coadă. ALECSANDRI, T. 139. ◊ A fi (sau a sta) în dubiu = a sta la îndoială.
  • DÚBIU Îndoială, neîncredere; nesiguranță. .
  • DÚBIU îndoială, neîncredere; nesiguranță. (< lat. dubium)
  • DÚBIU ~i n. Lipsă de încredere. /<lat. dubium
  • dubiu n. 1. îndoială, nesiguranță; 2. scepticism.
  • * dúbiŭ, -ie adj. (lat. dubius, d. duo, doĭ, ca și rom. îndoĭelnic, d. doĭ). Dubios, problematic. S.n. Îndoĭală, nesiguranță: a sta (orĭ a fi) în dubiŭ.


Antonime dubiu

  • Dubiu ≠ certitudine, siguranță


Sinonimul cuvântului dubiu

Sinonimul cuvântului dubiu


Testează-te!