Dicționar de sinonime
Sinonime dubiu
Cuvântul „dubiu” are următoarele sinonime:
dubiu ( substantiv )
- îndoială, nesiguranță, echivoc
- suspiciune
Alte sinonime:
- incertitudine
- neîncredere
- rezervă
- scepticism
- șovăială
- șovăire
- necredință
- aporie
- îndoință
Sinonime Apropiate
- nesiguranță - șovăială, dubiu, ezitare, incertitudine, îndoială, pericol, primejdie, amenințare
- șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
- incertitudine - îndoială, nesiguranță
- scepticism - îndoială, ezitare, neîncredere, rezervă
- gelozie - temere, bănuială, suspiciune, ciudă, invidie, pică, necaz, ranchiună
- neclar - nelămurit, confuz, echivoc, abscons, obscur
- nehotărâre - ezitare, șovăială, indecizie, pregetare, nesiguranță
- ambiguu - neclar, echivoc
- ambiguitate - echivoc, neclaritate, confuzie, polivalență
- aporie - îndoială, dificultate, incertitudine
- aprehensiune - teamă, ezitare, nesiguranță, reținere
- bănuială - presupunere, suspiciune, închipuire
- confuz - neclar, încâlcit, imprecis, obscur, întunecat, echivoc, vag, indefinit, nebulos
- desigur - da, bineînțeles, de acord, fără îndoială, firește, precis, negreșit, neîndoielnic
- dubios - suspect, îndoielnic, nesigur, incert, echivoc, necurat
Dex dubiu
- dubiu2, ~ie Care este îndoielnic.
- dúbiu1 1 Îndoială. 2 Nesiguranță.
- DÚBIU, dubii, Îndoială, nesiguranță, lipsă de încredere. – Din dubium.
- DÚBIU, dubii, Îndoială, nesiguranță, lipsă de încredere (față de cineva sau ceva). – Din dubium.
- DÚBIU Îndoială, neîncredere, nesiguranță. Dac-oi ajunge eu la putere, precum sper și nu am dubiu, chiar și cînii au să umble pre strade cu covrigi în coadă. ALECSANDRI, T. 139. ◊ A fi (sau a sta) în dubiu = a sta la îndoială.
- DÚBIU Îndoială, neîncredere; nesiguranță. .
- DÚBIU îndoială, neîncredere; nesiguranță. (< lat. dubium)
- DÚBIU ~i n. Lipsă de încredere. /<lat. dubium
- dubiu n. 1. îndoială, nesiguranță; 2. scepticism.
- * dúbiŭ, -ie adj. (lat. dubius, d. duo, doĭ, ca și rom. îndoĭelnic, d. doĭ). Dubios, problematic. S.n. Îndoĭală, nesiguranță: a sta (orĭ a fi) în dubiŭ.
Antonime dubiu
- Dubiu ≠ certitudine, siguranță