Dicționar de sinonime
Sinonime duhovnic
Cuvântul „duhovnic” are următoarele sinonime:
duhovnic ( substantiv )
- confesor
- preot
- spiritual
Alte sinonime:
- cleric
- mărturisitor
- spoveditor
- părinte spiritual
Sinonime Apropiate
- confesor - duhovnic, spiritual
- duhovnicesc - sufletesc, spiritual, preoțesc, religios, bisericesc
- religios - bisericesc, duhovnicesc, spiritual, evlavios, cuvios, pios, credincios
- spiritual - mental, intelectual, duhovnicesc, deștept, ager, penetrant, isteț, fin, glumeț
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- psihologic - psihic, sufletesc, spiritual
- psihologie - spiritualitate, mentalitate, psihic
- sacerdot - preot, părinte, ierarh
- sacerdotal - bisericesc, preoțesc, sacral, solemn, măreț, sacru
- sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
- sărat - salin, caustic, ironic, incisiv, spiritual, scump, exagerat, costisitor
- spiritualitate - cultură, tezaur spiritual
- sufletesc - spiritual, moral, psihologic, imaterial, etic
- șăgalnic - poznaș, glumeț, șugubăț, hazliu, spiritual
- transcendent - metafizic, conceptual, spiritual
Dex duhovnic
- duhóvnic 1 Preot care spovedește pe credincioși confesor. 2 Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.
- DUHÓVNIC, duhovnici, (La ortodocși) Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din duhovĭnikŭ.
- DUHÓVNIC, duhovnici, Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din duhovĭnikŭ.
- DUHÓVNIC, duhovnici, (În religia creștină) Preot care spovedește pe credincioși. Starețul, milostivindu-se, i-a dat duhovnic. SADOVEANU, Z. C. 236. Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului? NEGRUZZI, S. I 156.
- DUHÓVNIC ~ci m. Preot care oficiază ritualul spovedaniei; confesor. /<sl. duhoviniku
- duhovnic m. părinte sufletesc, preot căruia se mărturisește păcatele. .
- duhóvnic m. (vsl. duhovĭnikŭ). Confesor, preut căruĭa-ĭ mărturiseștĭ păcatele.
- duhómnic duhovnic
- duhópnic duhovnic
- duhóvnec duhovnic
Sinonimul cuvântului duhovnic