Sinonime duhovnicesc

Cuvântul „duhovnicesc” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• religios - bisericesc, duhovnicesc, spiritual, evlavios, cuvios, pios, credincios
• psihologic - psihic, sufletesc, spiritual
• sacerdotal - bisericesc, preoțesc, sacral, solemn, măreț, sacru
• spiritual - mental, intelectual, duhovnicesc, deștept, ager, penetrant, isteț, fin, glumeț
• sufletesc - spiritual, moral, psihologic, imaterial, etic
• imaterial - impalpabil, spiritual, sufletesc, ideal
• lăuntric - intern, interior, sufletesc, afectiv, spiritual
• bisericesc - clerical, religios, ecleziastic
• divin - dumnezeiesc, sfânt, ceresc, celest, bisericesc, religios, minunat, încântător, admirabil
• ecleziastic - bisericesc, clerical, preoțesc, popesc
• pios - evlavios, cuvios, cucernic, religios, credincios
• psihologie - spiritualitate, mentalitate, psihic
• sărat - salin, caustic, ironic, incisiv, spiritual, scump, exagerat, costisitor
• spiritualitate - cultură, tezaur spiritual
• șăgalnic - poznaș, glumeț, șugubăț, hazliu, spiritual

Dex duhovnicesc

• duhovnicesc, ~ească 1 Care aparține duhovnicului (1). 2-3 Privitor la duhovnic (1) și la activitatea lui. 4 De duhovnic (1). 5 Preoțesc. 6 Parte ~ească Preoțime. 7 (Bis; ) Învățătură sufletească. 8 Spiritual.
• DUHOVNICÉSC, -EÁSCĂ, duhovnicești, Al duhovnicului, privitor la duhovnic; preoțesc. – Duhovnic + -esc.
• DUHOVNICÉSC, -EÁSCĂ, duhovnicești, Privitor la duhovnic, de duhovnic; de preoți, preoțesc. Doresc... să intru la teologie, adecă în vreo academie duhovnicească. CONTEMPORANUL, IV 2. ◊ Parte duhovnicească = față bisericească, preot; preoțime. Moș Nichifor... s-ar fi giurat cu giurămînt ca să nu mai aibă a face cu parte duhovnicească, cît a trăi el. CREANGĂ, P. 110.
• DUHOVNICÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru duhovnici; de duhovnic. 2) rar Care se referă la viața internă a omului; sufletesc; spiritual. /duhovnic + suf. ~esc
• duhovnicesc a. de duhovnic: sfaturi duhovnicești.
• duhovnicésc, -eáscă adj. De duhovnic, spiritual: sfaturĭ duhovniceștĭ.
• duhovnicí 1 ( duhovnici) A primi spovedania unui credincios. 2 A se spovedi.
• DUHOVNICÍ, duhovnicesc, IV. și (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.
• A SE DUHOVNICÍ mă ~ésc intranz. înv. (despre credincioși creștini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic
• duhovnicì v. a se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.

Sinonimul cuvântului duhovnicesc

Testează-te!