Dicționar de sinonime
Sinonime dumnezeiesc
Cuvântul „dumnezeiesc” are următoarele sinonime:
dumnezeiesc ( adjectiv )
- minunat
- superb
- splendid
- divin
- ceresc
- zeiesc
Alte sinonime:
- providențial
- sfânt
- celest
- îndumnezeit
- sunt
- preaînalt
Sinonime Apropiate
- divin - dumnezeiesc, sfânt, ceresc, celest, bisericesc, religios, minunat, încântător, admirabil
- ceresc - celest, divin, sideral, zeiesc, minunat
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
- minunat - încântător, splendid, magnific, admirabil, fermecător, feeric, excepțional, uimitor, superb
- perfect - desăvârșit, impecabil, ireproșabil, ideal, excepțional, minunat, splendid, superb, magistral
- sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
- sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
- încântător - minunat, fermecător, admirabil, superb, magnific, strălucit, extraordinar, măreț, fascinant
- magnific - măreț, grandios, splendid, minunat, impozant, impresionant, somptuos, strălucit, semeț
- admirabil - excelent, minunat, încântător, splendid, deosebit, fermecător, strălucit, remarcabil
- celest - divin, minunat
- excelent - admirabil, minunat, încântător, excepțional, eminent, superb, deosebit, remarcabil, extraordinar
- frumos - arătos, plăcut, splendid, minunat, admirabil, încântător, estetic, senin, luminos
- pronie - providență, divinitate cer
- remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
Dex dumnezeiesc
- DUMNEZEIÉSC, -IÁSCĂ, dumnezeiești, 1. Al lui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu; divin. 2. Minunat, superb, splendid. – Dumnezeu + -esc.
- DUMNEZEIÉSC, -IÁSCĂ, dumnezeiești, 1. Minunat, superb, splendid. Dar Eminescu nu cuprinse tot în stihurile lui dumnezeiești. BENIUC, V. 28. Vezi un chip dumnezeiesc într-o femeie La care eu nu găsesc decît însușiri de rînd. CAMIL PETRESCU, T. III 450. 2. Al lui dumnezeu (1); divin. ◊ Lăcaș dumnezeiesc = biserică. cu toate strălucitele-i lăcașuri dumnezeiești, rămăsese o așezare a orientului. SADOVEANU, Z. C. 79.
- DUMNEZEIÉSC ~iáscă (~iéști) 1) Care este considerat ca provenind de la Dumnezeu; divin 2) fig. Care se caracterizează printr-un înalt grad de desăvârșire într-o ierarhie de valori. 3) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; celest. /Dumnezeu + suf. ~esc
- 2) dumnezeĭésc v. tr. Divinizez, deific.
- 1) dumnezeĭésc, -ĭáscă adj. Divin, de la Dumnezeŭ.
- dumnăzei dumnezei2
- dumnezeí2 A înjura de Dumnezeu.
- dumnezeí1 A îndumnezei.
- dumnezeesc a. relativ la Dumnezeu, divin.
- dumnezeì v. a pune în rândul zeilor.