Dicționar de sinonime
Sinonime dureros
Cuvântul „dureros” are următoarele sinonime:
dureros ( adjectiv )
- întristător, nenorocit, jalnic, chinuitor, amarnic
- trist, melancolic, duios
Alte sinonime:
- milos
- amar
- insuportabil
- intolerabil
- terebrant
- cu durere
- îndurerat
Sinonime Apropiate
- funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
- jalnic - trist, dureros, sfâșietor, de plâns, lugubru, funerar, sinistru, deplorabil, lamentabil
- sfâșietor - ucigător, jalnic, dureros, groaznic, grozav
- tragic - dezastruos, groaznic, dureros, sfâșietor, zguduitor, jalnic
- galeș - drăgăstos, languros, duios, melancolic, nostalgic
- lamentabil - deplorabil, jalnic, mizerabil, trist, penibil
- melancolic - trist, dezolat, elegiac, întristat, posomorât, abătut
- nenorocit - nefericit, nenorocos, năpăstuit, sărman, mizer, nevoiaș, mișel, dezolat, trist
- deplorabil - jalnic, mizerabil, nenorocit, prăpădit
- dezolant - deprimant, întristător
- elegiac - melancolic, trist, abătut, deprimat
- amarnic - teribil, strașnic, crunt, grozav, chinuitor
- depresiv - deprimant, întristător
- sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
- jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
Dex dureros
- dureros, ~oasă 1-2 Care provoacă sau exprimă durere (1, 2) dururos (1-2). 3-4 Cu durere (1, 2) modificată
- DURERÓS, -OÁSĂ, dureroși, -oase, Care provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Cu (sau de) durere; îndurerat. – Durere + -os.
- DURERÓS, -OÁSĂ, dureroși, -oase, 1. Care doare, care produce o suferință fizică, o senzație de durere, de boală; care exprimă durere, suferință. Atingere dureroasă. ▭ Lumina împrăștiată descoperi obrazul pămîntiu și dureros al călătorului. SADOVEANU, O. I 374. ♦ (Adverbial) Cu (sau de) durere. Un fulger de lumină și o izbitură scurtă în partea stîngă a pieptului: inima i se strînse dureros. SADOVEANU, M. 188. 2. Care produce o durere morală; plin de amărăciune, de jale, de tristețe. Te privesc copleșit de această împrejurare dureroasă din viața dumitale. CAMIL PETRESCU, T. I 335. Cu moartea lui... începea pentru mine un dureros șir de încercări. M. I. CARAGIALE, C. 82. Inima-i se împle De un farmec dureros. EMINESCU, O. I 103. ◊ (Adverbial) O privi dureros în ochii cu luciul antracitului. C. PETRESCU, C. V. 175.
- DURERÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) Care produce durere. /durere + suf. ~os
- DURERÓS2 adv. Cu durere. /durere + suf. ~os
- dureros a. ce cauzează durere.
- durerós, -oásă adj. Care produce durere: lovitură dureroasă. Care arată durere: strigăt dureros. Adv. În mod dureros, cu durere: a striga dureros. – Vechĭ dururos.
- duroros, ~oasă dureros
- duros, ~oasă dureros