Sinonime eleganță

Cuvântul „eleganță” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• finețe - delicatețe, grație, gingășie, sensibilitate, rafinament, subtilitate, agerime, ingeniozitate
• bun-gust - rafinament, distincție, eleganță
• distincție - deosebire, discriminare, diferență, finețe, eleganță, rafinament, premiu, recompensă, decorație
• gratie - farmec, gingășie, charismă, drăgălășenie, șarm, finețe, mlădiere, zveltețe, suplețe
• șic - eleganță, bun gust, distincție, dichis, găteală
• lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
• delicatețe - finețe, gingășie, suavitate, frăgezime, grație, noblețe
• sagacitate - pătrundere, agerime, ascuțime, subtilitate
• sprinteneală - vioiciune, agilitate, agerime, suplețe
• suavitate - finețe, delicatețe, gingășie
• tușică - mătușică
• vezică - bășică, balonaș
• zăbrea - gratie, ostreț, grilaj, îngrăditură
• frăgezime - prospețime, delicatețe, finețe, gingășie
• freca - a masa, a frecționa, a lustrui, a șterge, a curăța, a făcălui, a amesteca, a bate, a șicana

Dex eleganță

• eleganță 1 Distincție (în modul de a se îmbrăca, în ținută ). 2 Bun gust în alegerea îmbrăcămintei (și în felul de a o purta). 3 Arta de a fi elegant (10) șic. 4 (Rar) Obiect de îmbrăcăminte executat cu gust. 5 Frumusețe, armonie, distincție a croielii, a combinațiilor 6 (Adesea precedat de „cu”) Atitudine aleasă, (în maniere, în comportament, în mișcări ). 7 Subtilitate a gustului (sau a simțirii) rafinament, delicatețe, noblețe. 8 Tact. 9 Remarcare prin finețea, suplețea, frumusețea liniei (a formei ). 10 Deosebire prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. 11 Amenajare cu lux. 12 Suplețe.
• ELEGÁNȚĂ Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. – Din élégance, elegantia.
• ELEGÁNȚĂ Calitatea de a fi elegant. Femeia avea mîini mici și o eleganță naturală în gesturi. BOGZA, T. 17. Iarna-i aducea aminte de policandrele saloanelor cu parchetul lustruit, de splendoarea și agitația balurilor, de eleganța rochiilor. VLAHUȚĂ, O. A. 298.
• ELEGÁNȚĂ Distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. .
• ELEGÁNȚĂ distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ◊ distincție în limbaj, în stil. (< fr. élégance, lat. elegantia)

Antonime eleganță

• Eleganță ≠ ineleganță, vulgaritate

Sinonimul cuvântului eleganță

Testează-te!