Sinonime elev

Cuvântul „elev” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• învățăcel - discipol, elev, școlar, ucenic, cirac, calfă
• școlar - elev, ucenic, discipol, învățăcel
• ucenic - discipol, elev, învățăcel, începător
• cirac - discipol, elev, ucenic, învățăcel
• discipol - elev, ucenic, învățăcel, novice, continuator, adept, urmaș
• începător - incipient, debutant, novice, elev, discipol, învățăcei, neofit, inițiator, promotor
• novice - începător, ucenic
• boboc - mugur, pui, puișor, ucenic, novice, începător, recrut
• neofit - începător, ucenic
• reliefa - a profila, a contura, a accentua, a sublinia, a evidenția, a releva
• umanist - erudit, civilizat, spiritualizat, nobil, elevat
• incipient - începător, inițial
• introductiv - preliminar, începător
• încărcător - elevator
• martiraj - mucenicie, supliciu, tortură, chin, caznă, martiriu, suferință

Dex elev

• elev, ~ă 1 (Uneori urmat de determinarea indicând funcția pentru care se pregătește) Persoană care învață într-o școală sau este instruită de cineva școlar. 2 Persoană care adoptă, urmează sau continuă doctrina, principiile cuiva discipol.
• ELÉV, -Ă, elevi, -e, și 1. Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar. 2. Persoană care urmează în concepții și în acțiuni pe maestrul său; discipol, învățăcel, adept. – Din élève.
• ELÉV, -Ă, elevi, -e, și 1. Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar. 2. Persoană care urmează în concepții și în acțiuni pe maestrul său; discipol, învățăcel, urmaș, adept. – Din élève.
• ELÉV, -Ă, elevi, -e, și 1. Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar. Elev ești încă. Mă privești Cu ochi adînci, cu ochi de smoală. Ce gînd de fapte mari nutrești, Șezînd pe băncile de școală? CASSIAN, H. 65. Nu sînt student, sînt elev în clasa a opta. DUMITRIU, N. 12. Întoarse capul către un elev. CAMIL PETRESCU, O. I 201. Elevul de la școala de poduri și șosele, așezat pe scările ceardacului, privea cu nesaț satul în vale. BUJOR, S. 116. 2. Persoană care urmează în concepții și acțiuni pe maestrul său; adept al unei doctrine; discipol, învățăcel.
• ELÉV, -Ă și 1. Cel care învață într-o școală, care urmează o formă de învățământ mediu sau elementar. 2. Discipol, adept, urmaș, învățăcel al unui maestru, al unei școli literare, al unei doctrine etc. .

Sinonimul cuvântului elev

Testează-te!