Sinonime emerit

Cuvântul „emerit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• ales - deosebit, distins, superior, eminent, remarcabil, fin, delicat, ilustru, excepțional
• distins - deosebit, ales, remarcabil, ilustru, eminent, fin, nobil, valoros
• experimentat - priceput, destoinic, capabil, competent, expert, vrednic, valoros, înzestrat, abil
• remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
• eminent - deosebit, ales, excelent, distins, remarcabil, ilustru
• aristocrat - nobil, gentilom, ilustru, distins, ales
• competent - autorizat, îndreptățit, avizat, legal, priceput, capabil, pregătit, expert, valoros
• delicat - ales, fin, diafan, gingaș, grațios, firav, suav, elegant, distins
• destoinic - vrednic, merituos, capabil, competent, îndemânatic, abil, priceput, de ispravă, experimentat
• dotat - capabil, destoinic, înzestrat, vrednic, competent, valoros, priceput
• înalt - înălțat, ridicat, mare, lung, ascuțit, acut, subțire, ales, distins
• însemnat - marcat, notat, înscris, delimitat, important, valoros, prestigios, deosebit, esențial
• pozitiv - avantajos, adecvat, practic, valoros, pragmatic, eficace
• prețios - scump, valoros, căutat, afectat, artificial, nenatural, retoric
• savoare - suculenți, gust ales, deliciu, desfătare, farmec

Dex emerit

• emerit, ~ă 1 Care, printr-o practică îndelungată, a dobândit o competență remarcabilă experimentat, priceput, versat, emeritat (1). 2 Care are multe merite într-o activitate emeritat (2). 3-4 , (Persoană) care se retrage din activitate, după ce a exersat o profesie timp îndelungat, beneficiind în continuare de toate titlurile sale. 5 Artist, învățător, medic sau profesor ~ Titlu de onoare care se acorda în România socialistă unui artist, profesor, medic, învățător care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 6 Persoană care purta titlul de emerit (5).
• EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din émérite, emeritus.
• EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, (Numai ca determinativ pe lîngă nume indicînd o profesie) Titlu onorific acordat de către Prezidiul Marii Adunări Naționale persoanelor care s-au distins în chip deosebit în domeniul artei, al științei, al învățămîntului, al sportului etc. Artist emerit al Republicii Populare Romîne. Profesor emerit. ▭ Se înființează titlul de «Medic emerit al Republicii Populare Romîne». B. O. 1953, 55. ♦ Experimentat, versat, priceput. Sînt un prozator tot așa de emerit ca și eminentul vostru bacal. CARAGIALE, O. VII 429.

Sinonimul cuvântului emerit

Testează-te!