Dicționar de sinonime

Sinonime eminent

Cuvântul „eminent” are următoarele sinonime:

eminent ( adjectiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

ales - deosebit, distins, superior, eminent, remarcabil, fin, delicat, ilustru, excepțional
distins - deosebit, ales, remarcabil, ilustru, eminent, fin, nobil, valoros
remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
important - însemnat, necesar, indispensabil, remarcabil, deosebit, marcant, ilustru, distins, arogant
excelent - admirabil, minunat, încântător, excepțional, eminent, superb, deosebit, remarcabil, extraordinar
admirabil - excelent, minunat, încântător, splendid, deosebit, fermecător, strălucit, remarcabil
aristocrat - nobil, gentilom, ilustru, distins, ales
marcant - important, însemnat, proeminent, remarcabil
memorabil - deosebit, remarcabil, vestit
considerabil - important, deosebit, mare, mult, remarcabil, esențial
delicat - ales, fin, diafan, gingaș, grațios, firav, suav, elegant, distins
emerit - distins, ales, prestigios, excepțional, valoros, experimentat, versat, priceput
înalt - înălțat, ridicat, mare, lung, ascuțit, acut, subțire, ales, distins
prestanță - ținută (remarcabilă), afirmare, prestigiu, vază
pronunțat - accentuat reliefat, subliniat, evidențiat, pregnant, proeminent

eminent, ~ă 1 ( oameni sau colectivități umane; acțiunile, manifestările, însușirile lor ) Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite excelent, excepțional, remarcabil, superior. 2 Apreciere maximă care se dădea elevilor (la examene). 3 Iminent.
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din éminent, eminens, -ntis.
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, Care se distinge prin calități (în special intelectuale) deosebite; remarcabil, excelent, excepțional. Un eminent om de știință. ▭ O îndeamnă să fie bucuroasă de Zăgreanu, care e un băiat eminent. REBREANU, R. I 207. Una din însușirile eminente ale d-lui Sadoveanu e putința de a spune tot ce vrea, tot ce are de spus. IBRĂILEANU, S. 5. Eminentul tînăr a fost viu felicitat de membrii comisiei. CARAGIALE, O. II 142.
EMINÉNT, -Ă Excelent, excepțional, cu mari calități. .
EMINÉNT, -Ă care se distinge prin calități deosebite; remarcabil, excelent, excepțional. (< fr. éminent, lat. eminens, dominant)
EMINÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional; distins; deosebit. Student ~. /<fr. éminent, lat. eminens, ~ntis
eminent a. care domină, covârșește pe ceilalți.

Sinonimul cuvântului eminent