Dicționar de sinonime
Sinonime esență
Cuvântul „esență” are următoarele sinonime:
esență ( substantiv )
- chintesență
- natură
- substanță
- bază
- fond
- fundament
- temei
- temelie
- cap
- materie
- inimă
- măduvă
- miez
- nucleu
- sâmbure
- fel
- soi
- gen
- consistență
- parfum
- colonie
Sinonime Apropiate
- materie - substanță, conținut, cuprins, corp, fond, miez, nucleu, esență, inimă
- fond - conținut, bază, miez, mijloc, esență, nucleu, sâmbure, fundal, sumă
- măduvă - miez, esență, inimă, fond
- bâză - temelie, fundament, suport, temei, valoare, esență, sursă, izvor, origine
- miez - nucleu, centru, sâmbure, mijloc, interior, esență, măduvă, tărie, putere
- substanță - materie, conținut, miez, esență
- fundament - fundație, temelie, temei, bază
- nucleu - sâmbure, miez, centru, esență
- temelie - fundație, bază, fundament
- fund - dos, spate, șezut, bază, temelie, temei, tocător, cârpător, taler
- lamură - esență, miez, chintesență, cremă, floare, spumă
- centru - mijloc, miez, focar, inimă, nucleu
- elementar - simplu, primar, rudimentar, accesibil, ușor, natural, de bază, fundamental, esențial
- temeinic - solid, trainic, fundamental, profund, serios, adânc, chibzuit, important
- fondator - întemeietor, ctitor, creator
Dex esență
- esență 1 (; accident) Ceea ce constitue fondul, elementul permanent și constitutiv al unei ființe, al unui lucru 2 (; accident) Ceea ce constitue natura intimă a lucrurilor, care nu poate fi cunoscută sau demonstrată substanță, structură, entitate. 3 Calitate proprie principală a unei ființe sau a unui lucru. 4 Ansamblu de caracteristici constitutive și invariabile. 5 În ~ În ceea ce este fundamental. 6 În ultimă analiză. 7 (; rar) Prin ~ Prin însăși natura sa prin definiție. 8 Lichid volatil, cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic. 9 (Rar) Emanație plăcută parfum (1). 10 Substanță concentrată care, prin diluare, dă un produs alimentar. 11 ~ de Orient Materie sidefie extrasă din solzii unor specii de pești și folosită la fabricarea perlelor artificiale. 12 Specie de arbore care constituie arboretul principal dintr-o pădure. 13 Specie de arbore. 14 Varietate de lemn.