Dicționar de sinonime

Sinonime etern

Cuvântul „etern” are următoarele sinonime:

etern ( adjectiv )
  • continuu
  • veșnic
  • necontenit
  • necurmat
  • neîncetat
  • neîntrerupt
  • nesfârșit
  • permanent
  • perpetuu
  • mereu
  • necunten
  • neîncontenit
  • neprecurmat
  • nesăvârșit
  • pururelnic
  • nemuritor
  • nepieritor
  • neuitat
  • viu
  • sempitern
  • neapus
  • nestins
  • pururi
  • totdeauna
  • fără moarte


Sinonime Apropiate

  • veșnic - etern, nemuritor, nesfârșit, perpetuu, sempitern, mereu, încontinuu, întruna, pururi
  • încontinuu - întruna, continuu, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, permanent, pururi, veșnic
  • întotdeauna - mereu, continuu, necontenit, întruna, neîncetat, permanent, totdeauna, pururi, veșnic
  • întruna - mereu, continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, permanent, pururi, permanent, veșnic
  • mereu - continuu, necontenit, întruna, necurmat, permanent, pururi, veșnic, neobosit, încontinuu
  • continuu - necurmat, neîntrerupt, neîncetat, necontenit, mereu, susținut, perpetuu, întruna
  • necontenit - continuu, neîncetat, neîntrerupt, necurmat, permanent, veșnic, întruna, neostoit, nepregetat
  • totdeauna - mereu, necontenit, pururea, neîncetat, veșnic, oricând
  • nemuritor - nepieritor, veșnic, etern, sempitern, durabil, celebru, faimos, reputat, vestit
  • nepieritor - nemuritor, etern, imortal
  • dintotdeauna - totdeauna, mereu, neîntrerupt
  • vecie - eternitate, veșnicie
  • veșnicie - eternitate, nemurire, vecie, perpetuitate
  • neistovit - neobosit, infatigabil, inepuizabil, interminabil, nesfârșit, continuu, infinit
  • nemurire - veșnicie, vecie, eternitate, perpetuitate, supraviețuire, glorie, faimă, mărire, onoare

Dex etern

  • etern, ~ă 1 (În concepțiile religioase și în unele concepții filozofice) Care nu are început și sfârșit atemporal. 2 Care aparține divinității. 3 Care vine de la Dumnezeu. 4 (În filozofia idealistă, despre lumea ideilor) Imuabil. 5 (La , uneori articulat sau precedat de cel) Dumnezeu. 6 (La vocativ) Formulă de adresare către Dumnezeu. 7 Eternitate. 8 Care există dintotdeauna. 9 Veșnic. 10 Nemuritor. 11 Neschimbat. 12 Continuu. 13 ~ul feminin Totalitatea caracteristicilor, presupuse imuabile, care aparțin psihologiei feminine. 14 Prezentul ~ Modalitate stilistică prin care se realizează trecerea de la o serie de fapte particulare la o concluzie ce exprimă un adevăr valabil oricând. 15 Infinit. 16 (În concepțiile religioase; ) Viața (sau fericirea) Viața (sau fericirea) spirituală de după moarte. 17 Viața (sau fericirea) veșnică. 18 Repaus (sau , somn) ~ sau liniște (ori, rar, stingere, trecere) ~ă Moartea. 19 A trece la cele ~e A muri. 20 Care durează foarte mult. 21 Căruia nu i se poate prevedea sfârșitul. 22 Constant. 23 (Prin exagerare) Care nu pare să se sfârșească. 24 Care plictisește prin repetare.
  • ETÉRN, -Ă, eterni, -e, (Adesea adverbial) Care există dintotdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veșnic. – Din aeternus.
  • ETÉRN, -Ă, eterni, -e, (Adesea adverbial) Care există de totdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veșnic. – Din aeternus.


Antonime etern

  • Etern ≠ efemer, pieritor, temporar, trecător, vremelnic


Sinonimul cuvântului etern

Sinonimul cuvântului etern


Testează-te!