Dicționar de sinonime
Sinonime evidențiere
Cuvântul „evidențiere” are următoarele sinonime:
evidențiere ( substantiv )
- profilare
- accentuare
- conturare
- delimitare
- precizare
- proiectare
- reliefare
- întărire
- marcare
- relevare
- subliniere
- potențare
Sinonime Apropiate
- demarcație - delimitare, precizare, circumscriere, mărginire
- specializare - perfecționare, modernizare, profilare
- mențiune - indicație, arătare, semnalare, precizare, specificare
- diagnoză - rezultat (medical), diagnostic, indicație, precizare
- explicație - lămurire, clarificare, deslușire, limpezire, precizare, justificare, motivare, motiv, pricină
- arătare - precizare, indicație, prezentare, aspect, înfățișare, imagine, nălucă, fantomă, spectru
- descoperire - dezvăluire, revelare, reliefare, invenție, aflare, găsire
- indurație - întărire, durificare, consistență, bătătură
Dex evidențiere
- evidențiere 1-2 Punere în evidență (3-4). 3 Recunoaștere oficială a meritelor sau a succeselor (în muncă) obținute de cineva.
- EVIDENȚIÉRE, evidențieri, Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. – evidenția.
- EVIDENȚIÉRE, evidențieri, Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. S-au făcut noi evidențieri în întreprinderea noastră. ▭ se impune cu strictețe descoperirea și accentuarea tuturor elementelor ce converg spre evidențierea ideii unice. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, 379, 2/4. – Pronunțat: -ți-e-.
- EVIDENȚIÉRE Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. .
- evidența evidenția
- evidenția 1 A scoate în evidență. 2 A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute (în muncă) de cineva. 3 A se remarca.
- evidențiare evidențiere
- EVIDENȚIÁ, evidențiez, I. 1. și A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. – Din evidență.
- EVIDENȚIÁ, evidențiez, I. 1. A se deosebi, a se distinge. În mișcarea de întreceri s-au evidențiat foarte multe femei, care au dat dovadă de avînt în muncă și de inițiativă creatoare. REZ. HOT. I 64. 2. A recunoaște oficial și a cita meritele și succesele obținute în muncă de cineva, pentru a-l recompensa în acest fel și a stimula pe tovarășii săi de lucru. În gardă, își îndeplinise datoria cu atîta tragere de inimă încît l-a evidențiat în scris ofițerul. V. ROM. noiembrie 1953, 131. – Pronunțat: -ți-a.