Dicționar de sinonime

Sinonime evidențiere

Cuvântul „evidențiere” are următoarele sinonime:

evidențiere ( substantiv )
  • profilare
  • accentuare
  • conturare
  • delimitare
  • precizare
  • proiectare
  • reliefare
  • întărire
  • marcare
  • relevare
  • subliniere
  • potențare


Sinonime Apropiate

  • demarcație - delimitare, precizare, circumscriere, mărginire
  • specializare - perfecționare, modernizare, profilare
  • mențiune - indicație, arătare, semnalare, precizare, specificare
  • diagnoză - rezultat (medical), diagnostic, indicație, precizare
  • explicație - lămurire, clarificare, deslușire, limpezire, precizare, justificare, motivare, motiv, pricină
  • arătare - precizare, indicație, prezentare, aspect, înfățișare, imagine, nălucă, fantomă, spectru
  • descoperire - dezvăluire, revelare, reliefare, invenție, aflare, găsire
  • indurație - întărire, durificare, consistență, bătătură

Dex evidențiere

  • evidențiere 1-2 Punere în evidență (3-4). 3 Recunoaștere oficială a meritelor sau a succeselor (în muncă) obținute de cineva.
  • EVIDENȚIÉRE, evidențieri, Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. – evidenția.
  • EVIDENȚIÉRE, evidențieri, Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. S-au făcut noi evidențieri în întreprinderea noastră.se impune cu strictețe descoperirea și accentuarea tuturor elementelor ce converg spre evidențierea ideii unice. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, 379, 2/4. – Pronunțat: -ți-e-.
  • EVIDENȚIÉRE Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. .
  • evidența evidenția
  • evidenția 1 A scoate în evidență. 2 A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute (în muncă) de cineva. 3 A se remarca.
  • evidențiare evidențiere
  • EVIDENȚIÁ, evidențiez, I. 1. și A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. – Din evidență.
  • EVIDENȚIÁ, evidențiez, I. 1. A se deosebi, a se distinge. În mișcarea de întreceri s-au evidențiat foarte multe femei, care au dat dovadă de avînt în muncă și de inițiativă creatoare. REZ. HOT. I 64. 2. A recunoaște oficial și a cita meritele și succesele obținute în muncă de cineva, pentru a-l recompensa în acest fel și a stimula pe tovarășii săi de lucru. În gardă, își îndeplinise datoria cu atîta tragere de inimă încît l-a evidențiat în scris ofițerul. V. ROM. noiembrie 1953, 131. – Pronunțat: -ți-a.


Sinonimul cuvântului evidențiere

Sinonimul cuvântului evidențiere


Testează-te!