Dicționar de sinonime

Sinonime examinare

Cuvântul „examinare” are următoarele sinonime:

examinare ( substantiv )
  • analiză
  • cercetare
  • observare
  • observație
  • scrutare
  • studiere
  • studiu
  • iscodire
  • iscoadă
  • ispită
  • ispitire
  • ascultare
  • consultare
  • analizare
  • examen
  • investigare
  • investigație
  • cercare
  • răspicare
  • explorare
  • privire
  • chestionare
  • interogare
  • procitanie


Sinonime Apropiate

  • examen - probă, verificare, examinare, concurs, control, test, cercetare, investigație, analiză
  • analiză - cercetare, investigație, examinare, studiere, urmărire
  • privire - vedere, căutătură, scrutare, uitătură, ochire, văz, ochi, cercetare, examinare
  • anchetă - investigație, cercetare, instruire, analiză
  • dezbatere - discuție, dialog, conversație, analiză, cercetare, frământare, deliberare, raționament
  • percheziție - cercetare, investigație
  • tratat - pact, convenție, înțelegere, tranzacție, acord, studiu, analiză, carte
  • exegeză - studiu (filologic), analiză, interpretare, critică (de text)
  • probă - dovadă, mărturie, argument, încercare, verificare, examen, mostră, eșantion
  • relativ - aproximativ, cu privire, privitor la
  • spion - iscoadă, agent, informator, detectiv, observator
  • tentativă - încercare, intenție, plan, proiect
  • tentație - ademenire, ispită, momeală, atracție, seducție
  • trânti - a doborî, a culca, a pune la pământ, a izbi, a pocni, a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)
  • uitătură - privire, ochire, căutătură

Dex examinare

  • examinare 1 Supunere a cuiva unui examen (4) ascultare, interogare, (rar) examinat1 (1), examinație (1), examenuire (1), examenuit1 (1), examinăluire (1), examinăluit1 (1). 2 Supunere a unui acuzat unui interogatoriu interogare, (rar) examinat1 (2), examinație (2), examenuire (2), examenuit1 (2) examinăluire (2), examinăluit1 (2). 3 Supunere studiului, cercetării amănunțite, a unui obiect, a unei ființe sau a unui fenomen, pentru a trage concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe cercetare, (rar) examinat1 (3), examinație (3). 4 Privire insistentă a unei persoane, a unui obiect (rar) examinat1 (4), examinație (4). 5 A lua în ~ A examina (4).
  • EXAMINÁRE, examinări, Acțiunea de a examina și rezultatul ei. – examina.
  • EXAMINARE, examinări, Acțiunea de a examina și rezultatul ei. 1. Cercetare amănunțită a unui lucru (concret sau abstract) făcută cu scopul de a ajunge la o justă cunoaștere a lui. Examinarea planului de venituri și cheltuieli.Sisești se întrerupse din examinarea tabloului și întoarse capul ca un animal gata de atac. CAMIL PETRESCU, N. 119. ♦ Examen medical. După fiecare examinare, dădea nemulțumit din cap, fără să spună ceva precis. BART, E. 376. 2. Verificare, cercetare a cunoștințelor dobîndite de un elev ori de un student într-o anumită perioadă, sau a aptitudinilor și a nivelului pregătirii unui aspirant la un post, la un titlu, la o diplomă etc. Examinarea clasei a II-a a durat două zile.


Sinonimul cuvântului examinare

Sinonimul cuvântului examinare


Testează-te!