Dicționar de sinonime
Sinonime examinare
Cuvântul „examinare” are următoarele sinonime:
examinare ( substantiv )
- analiză
- cercetare
- observare
- observație
- scrutare
- studiere
- studiu
- iscodire
- iscoadă
- ispită
- ispitire
- ascultare
- consultare
- analizare
- examen
- investigare
- investigație
- cercare
- răspicare
- explorare
- privire
- chestionare
- interogare
- procitanie
Sinonime Apropiate
- examen - probă, verificare, examinare, concurs, control, test, cercetare, investigație, analiză
- analiză - cercetare, investigație, examinare, studiere, urmărire
- privire - vedere, căutătură, scrutare, uitătură, ochire, văz, ochi, cercetare, examinare
- anchetă - investigație, cercetare, instruire, analiză
- dezbatere - discuție, dialog, conversație, analiză, cercetare, frământare, deliberare, raționament
- percheziție - cercetare, investigație
- tratat - pact, convenție, înțelegere, tranzacție, acord, studiu, analiză, carte
- exegeză - studiu (filologic), analiză, interpretare, critică (de text)
- probă - dovadă, mărturie, argument, încercare, verificare, examen, mostră, eșantion
- relativ - aproximativ, cu privire, privitor la
- spion - iscoadă, agent, informator, detectiv, observator
- tentativă - încercare, intenție, plan, proiect
- tentație - ademenire, ispită, momeală, atracție, seducție
- trânti - a doborî, a culca, a pune la pământ, a izbi, a pocni, a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)
- uitătură - privire, ochire, căutătură
Dex examinare
- examinare 1 Supunere a cuiva unui examen (4) ascultare, interogare, (rar) examinat1 (1), examinație (1), examenuire (1), examenuit1 (1), examinăluire (1), examinăluit1 (1). 2 Supunere a unui acuzat unui interogatoriu interogare, (rar) examinat1 (2), examinație (2), examenuire (2), examenuit1 (2) examinăluire (2), examinăluit1 (2). 3 Supunere studiului, cercetării amănunțite, a unui obiect, a unei ființe sau a unui fenomen, pentru a trage concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe cercetare, (rar) examinat1 (3), examinație (3). 4 Privire insistentă a unei persoane, a unui obiect (rar) examinat1 (4), examinație (4). 5 A lua în ~ A examina (4).
- EXAMINÁRE, examinări, Acțiunea de a examina și rezultatul ei. – examina.
- EXAMINARE, examinări, Acțiunea de a examina și rezultatul ei. 1. Cercetare amănunțită a unui lucru (concret sau abstract) făcută cu scopul de a ajunge la o justă cunoaștere a lui. Examinarea planului de venituri și cheltuieli. ▭ Sisești se întrerupse din examinarea tabloului și întoarse capul ca un animal gata de atac. CAMIL PETRESCU, N. 119. ♦ Examen medical. După fiecare examinare, dădea nemulțumit din cap, fără să spună ceva precis. BART, E. 376. 2. Verificare, cercetare a cunoștințelor dobîndite de un elev ori de un student într-o anumită perioadă, sau a aptitudinilor și a nivelului pregătirii unui aspirant la un post, la un titlu, la o diplomă etc. Examinarea clasei a II-a a durat două zile.