Dicționar de sinonime
Sinonime execuție
Cuvântul „execuție” are următoarele sinonime:
execuție ( substantiv )
- executare
- lucrătură
- facere
- făurire
- realizare
- interpretare
- efectuare
- împlinire
- îndeplinire
- înfăptuire
- săvârșire
- săvârșit
- intonare
- amorsare
- demarare
- inițializare
- lansare
Sinonime Apropiate
- înfăptuire - lucrare, realizare, îndeplinire, făurire, producere
- lucrătură - realizare, execuție, uneltire, urzeală, complot, mașinație
- făcut - facere, realizare, săvârșire, pregătire, preparare, gătire, confecționare, fermecare, farmec
- interpretare - comentariu, explicare, analiză, tălmăcire, executare, joc, prezentare, intonare
- faptă - acțiune, realizare, lucrare, ispravă, înfăptuire, act, operă
- manoperă - lucrare, realizare, executare, intrigă, mașinație, uneltire, cabală
- desăvârșire - perfecțiune, excelență, deplinătate, împlinire, absolut
- lucrare - muncă, activitate, treabă, lucru, realizare, faptă, producție, înfăptuire, scriere
- perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
- prestație - realizare, acțiune, desfășurare
- saț - îndestulare, îmbuibare, satisfacere, saturare
- speculă - afacere, învârteală, șarlatanie, speculație
- total - întreg, complet, tot, absolut, deplin, desăvârșit, global, exhaustiv
- filantropie - dărnicie, mărinimie, generozitate, noblețe, binefacere, dar, donație
- filigran - lucrătură (artistică), marcă
Dex execuție
- execuție 1-12 Executare (1-12). 13 ~ provizorie Efect al unei hotărâri judecătorești de primă instanță de a putea fi pusă în executare înainte de a fi definitivă. 14-15 A (se) pune (în) ~ sau a (se) face ~ A executa (13-14). 16 (Rar; ) A sta (sau a veni) ~ A exercita o presiune asupra cuiva pentru a-l sili să acționeze într-un anumit fel. 17 A incomoda pe cineva prin prezență, prin insistențe 18 ( ~ capitală) Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte executare (23). 19 Pluton de ~ Soldați care execută (19) prin împușcare pe cei condamnați la moarte. 20 Pedeapsă corporală. 21 Ucidere.
- EXECÚȚIE, execuții, 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. – Din exécution.
- EXECÚȚIE, execuții, 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. – Din exécution.