Sinonime expeditiv

Cuvântul „expeditiv” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• prompt - imediat, grabnic, repede, operativ, expeditiv, neîntârziat
• grabnic - iute, repede, rapid, neîntârziat, imediat, curând, îndată, prompt, urgent
• grăbit - grabnic, iute, zorit, precipitat, rapid, repede, accelerat
• imediat - numaidecât, repede, iute, grabnic, îndată, rapid, degrabă
• operativ - expeditiv, eficace, rapid, direct, prompt, operant
• îndată - imediat, numaidecât, acuși, acum, grabnic, iute, rapid, momentan, repede
• promptitudine - rapiditate, operativitate, repeziciune
• iute - sprinten, vioi, alert, repede, grăbit, aprig, impulsiv, nestăpânit, precipitat
• numaidecât - acum, imediat, îndată, grabnic, iute, neîntârziat, rapid, degrabă, momentan
• operativitate - promptitudine, eficacitate
• fuga - repede, grabnic, îndată, neîntârziat
• presant - urgent, grabnic, imperios, neîntârziat
• spirt - alcool, dinamic, agil, iute, vioi, harnic
• spontaneitate - naturalețe, promptitudine, vioiciune
• sprinten - vioi, agil, iute, ager, veloce, deștept, inteligent

Dex expeditiv

• expeditiv, ~ă 1 ( oameni) Care rezolvă cu ușurință lucrurile iute, prompt, operativ. 2 ( oameni) Care tratează superficial lucrurile. 3 (; gesturi, vorbire) Grăbit. 4 ( fenomene, procese ) Care se produce cu repeziciune. 5-6 a, ( modul de a acționa al oamenilor sau mijloacele folosite de ei) Rapid.
• EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din expéditif.
• EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, (Despre oameni) Care rezolvă lucrurile repede și ușor, fără să stea mult pe gînduri; iute, prompt. Bubi al nostru s-a lăsat pe tînjeală și în trei ani, el, care era atît de expeditiv în alte daraveri, nu și-a putut trece nici un examen la Facultatea de drept. VLAHUȚĂ, O. A. 455. Procederile expeditive ce întrebuința autocratul produceau... conflicte și turburări. ODOBESCU, S. III 522. ◊ Nu întotdeauna norii sînt atît de grăbiți și de expeditivi. BOGZA, C. O. 44. ◊ (Adverbial) În antichitate... se tămăduia expeditiv, prin masajuri sistematice. CARAGIALE, O. VII 46.
• EXPEDITÍV, -Ă (adesea ) Care lucrează repede, care rezolvă prompt, ușor lucrurile. .
• EXPEDITÍV, -Ă (și ) care rezolvă prompt, ușor lucrurile; operativ. (< fr. expéditif)
• EXPEDITÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care lucrează repede, cu ușurință. 2) Care rezolvă lucrurile repede și fără ezitări. /<fr. expéditif
• expeditiv a. care face treaba iute.

Sinonimul cuvântului expeditiv

Testează-te!