Dicționar de sinonime
Sinonime expulza
Cuvântul „expulza” are următoarele sinonime:
expulza ( verb )
- a izgoni
- a relega
- a exila
Alte sinonime:
- a surghiuni
- a expatria
- a destitui
- a licenția
- a da afară
- a sili să iasă
- a scuipa
- a defeca
- a excreta
- a expectora
- a urina
- a voma
Sinonime Apropiate
- relega - a expulza, a exila
- exila - a expulza, a surghiuni, a relega, a alunga, a emigra, a pleca, a se înstrăina, a se izola, a se retrage
- expatria - a exila, a expulza, a surghiuni, a relega
- izgoni - a alunga, a goni, a îndepărta, a respinge, a expulza
- mazili - a izgoni, a alunga, a goni, a exila, a detrona
- goni - a alerga, a fugi, a o lua la picior, a fugări, a hăitui, a mâna, a alunga, a izgoni, a ostraciza
- îndepărta - a alunga, a izgoni, a depărta, a elimina, a izola, a exclude, a înlătura, a se abate, a se depărta
- îngropa - a înmormânta, a înhuma, a astruca, a se cufunda, a se izola, a se exila
- alunga - a izgoni, a goni, a fugări, a îndepărta, a înlătura, a elimina, a respinge
- mătura - a face curat, a curăți, a primeni, a alunga, a înlătura, a izgoni, a goni, a da afară, a scoate
- deporta - a surghiuni, a exila
- elimina - a îndepărta, a înlătura, a exclude, a da afară, a elida, a scoate, a da la o parte, a expulza, a exmatricula
- emigra - a se expatria, a se exila, a pleca, a pribegi
- emigrant - expatriat, exilat, pribeag, băjenar
- exil - surghiun, exilare, expatriere, emigrare
Dex expulza
- expulza 1 ( oameni) A obliga (pe cineva) să părăsească țara exila, pedepsi, relega. 2 ( oameni) A exclude, a îndepărta pe cineva dintr-un loc, dintr-un anturaj a alunga. 3 ( particule, gaze, lichide) A evacua (cu putere). 4 ( produse fiziologice, patologice, corpuri străine) A elimina din organism. 5 A scoate, a da, a împinge afară.
- EXPULZÁ, expulzez, I. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din expulser, expulsare.
- EXPULZÁ, expulzez, I. A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din expulser, expulsare.
- EXPULZÁ, expulzez, I. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. Datorită presiunii, uleiul este expulzat din cilindru.
- EXPULZÁ I. 1. A scoate, a da, a împinge afară. 2. A izgoni pe cineva din țară. .
- EXPULZÁ tr. 1. a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva să părăsească teritoriul țării în care se află. 2. a scoate, a da, a împinge afară. (< fr. expulser, lat. expulsare)
- A EXPULZÁ ~éz tranz. 1) (străini) A obliga să părăsească țara; a izgoni dintr-un stat. 2) A da afară; a forța să iasă. /<fr. expulser, lat. expulsare