Dicționar de sinonime
Sinonime exterior
Cuvântul „exterior” are următoarele sinonime:
exterior ( substantiv )
- fațadă
- ținută, înfățișare, față, aspect
- extern, din afară
- străin
exterior ( adjectiv )
- extern
- fațadă
- față
- străin
- vizibil
Sinonime Apropiate
- aspect - înfățișare, configurație, chip, ipostază, față, imagine, ținută, fason
- extern - exterior, din afară, străin, alogen
- străin - extern, dinafară, alogen, altul, venetic, necunoscut
- ipostază - stare, împrejurare, circumstanță, situație, aspect, înfățișare, ținută
- făptură - ființă, creatură, vietate, viețuitoare, trup, statură, înfățișare, aspect, conformație
- mutră - chip, figură, față obraz, înfățișare, aer, fizionomie
- alură - înfățișare, aspect, aer
- configurație - aspect, formă, înfățișare, contur, profil, structură
- expresie - exprimare, expunere, formulare, vorbire, cuvânt, vorbă, înfățișare, aspect, obraz
- facies - fizionomie, față, înfățișare
- arătare - precizare, indicație, prezentare, aspect, înfățișare, imagine, nălucă, fantomă, spectru
- frontispiciu - fațadă, față
- hal - stare, aspect, înfățișare, situație, împrejurare, halal
- înfățișare - arătare, prezentare, apariție, înființare, descriere, relatare, evocare, aspect, formă
- vedere - ochi, văz, vizibilitate, transparență, aspect, chip, imagine, tablou, peisaj
Dex exterior
- exterior, ~oară 1 Care este situat în afară (rar) extrinsec (4). 2 Care se află dincolo de o anumită limită. 3 Comerț ~ Totalitate a exporturilor și importurilor unei țări. 4 Parte din afară a unui lucru. 5 Fațadă. 6 Fel de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare alură, aspect, înfățișare, ținută.
- EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, , 1. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. – Din extérieur, exterior.
- EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, , 1. Care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. – Din extérieur, exterior.