Dicționar de sinonime

Sinonime extravagant

Cuvântul „extravagant” are următoarele sinonime:

extravagant ( adjectiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

fantasmagoric - extravagant, ciudat, bizar, scrântit, neobișnuit, fantast
insolit - neobișnuit, neuzitat, nepotrivit, ciudat, bizar
bizar - ciudat, neobișnuit, curios, extravagant
fantastic - închipuit, ireal, imaginar, bizar, ciudat, straniu, fabulos, neobișnuit, fenomenal
fistichiu - bizar, curios, ciudat, extravagant, trăsnit, fantezist
neobișnuit - deosebit, excepțional, anormal, nefiresc, insolit, bizar, năstrușnic, singular, excentric
curios - ciudat, bizar, singular, straniu, excentric, insolit, indiscret, insinuant
extravaganță - ciudățenie, excentricitate, bizarerie, fantezie
interesant - atrăgător, captivant, atractiv, plăcut, ciudat, neobișnuit, bizar, aparte
fantezist - imaginar, închipuit, născocit, fantastic, iluzoriu, ireal, bizar, ciudat, excentric
funambulesc - bizar, excentric, extravagant
curiozitate - interes, dorință, indiscreție, insinuare, ciudățenie, năzdrăvănie, bizarerie, bazaconie, drăcie
deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
exorbitant - exagerat, imens, fantastic, supradimensionat, neobișnuit, umflat, extravagant
schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar

extravagant, ~ă 1-2 Excentric (1-2). 3 Care șochează, contrariază, trădând extravaganța (1). 4 ( sume de bani, impozite ) Exagerat, exorbitant.
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din extravagant.
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, Care caută cu orice preț să iasă din comun, să se deosebească de ceilalți; excentric. Om extravagant. ♦ Neobișnuit, ciudat. Vorbise o femeie subțire și înaltă, într-o haină albă de primăvară, foarte strînsă pe trup, cu mînecile acoperite de aripile unei extravagante pelerini. C. PETRESCU, A. 323. Hotărîrile cele mai extravagante se urmau în spiritul lui. D. ZAMFIRESCU, R. 146. Ce folosește în adevăr publicului cititor deaca un erudit, carele netăgăduit cunoaște foarte bine limbile antice și poate chiar gusta în sineși toate finețele scrierilor clasice, s-a opintit... a scălămba cel puțin acele creațiuni într-o limbă trivială sau extravagantă, greoaie sau pretențioasă? ODOBESCU, S. II 368.
EXTRAVAGÁNT, -Ă Care dorește, care caută să iasă din comun; bizar, fantastic, excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat. .
EXTRAVAGÁNT, -Ă , (cel) care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ◊ bizar, neobișnuit. (< fr. extravagant)

Sinonimul cuvântului extravagant