Dicționar de sinonime
Sinonime făptui
Cuvântul „făptui” are următoarele sinonime:
făptui ( verb )
- a face
- a împlini
- a realiza
Alte sinonime:
- comite
- a comite
- a săvârși
- a plini
- a îndeplini
- a lucra
- a înfăptui
- a acționa
Sinonime Apropiate
- împlini - a completa, a întregi, a rotunji, a (se) dezvolta, a crește, a se îngrășa, a realiza, a executa, a înfăptui
- îndeplini - a efectua, a săvârși, a face, a realiza, a înfăptui, a executa, a împlini, a presta, a aplica
- desăvârși - a perfecționa, a săvârși, a împlini, a înfăptui, a duce la bun sfârșit, a realiza, a termina
- faptă - acțiune, realizare, lucrare, ispravă, înfăptuire, act, operă
- face - a realiza, a produce, a executa, a efectua, a făuri, a alcătui, a făptui, a săvârși, a îndeplini
- făuri - a face, a crea, a înfăptui, a realiza
- înfăptui - a realiza, a îndeplini, a efectua, a face, a săvârși, a executa, a produce, a crea
- înfăptuire - lucrare, realizare, îndeplinire, făurire, producere
- întâmpla - a se petrece, a se desfășura, a se produce, a fi, a avea loc, a surveni, a se realiza, a se înfăptui, a se face
- opera - a realiza, a efectua, a face, a înfăptui, a lucra
- comite - a face, a săvârși, a realiza, a înfăptui
- executa - a realiza, a face, a înfăptui, a săvârși, a întocmi, a efectua, a îndeplini, a suprima, a ucide
- lucrare - muncă, activitate, treabă, lucru, realizare, faptă, producție, înfăptuire, scriere
- prestație - realizare, acțiune, desfășurare
- turna - a vărsa, a deșerta, a realiza, a croi, a compune, a potrivi, a pârî, a denunța, a reclama
Dex făptui
- făptui 1 A săvârși. 2 A comite un delict.
- FĂPTUÍ, făptuiesc, IV. A face, a săvârși ceva; a comite un delict, o infracțiune. – Fapt + -ui.
- FĂPTUÍ, făptuiesc, IV. A face, a săvârși ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune. – Fapt + -ui.
- FĂPTUÍ, făptuiesc, IV. (De obicei cu privire la fapte rele, mai ales crime) A face, a săvîrși, a comite. Cînd vedea curgerea, frămîntarea aceea fără preget a apei, îi venea să sară în ea, căci gîndul omorului ce făptuise îi ardea în cap ca un fier roșu. SANDU-ALDEA, U. P. 201. Cum văzură pe Ercule dormind, tăbărîră pe dînsul și mi-l legară pe de toate părțile cu frînghii de ale lor... Ercule nici nu simțea ce făptuiau acești pigmei, fiind el în somn. ISPIRESCU, U. 63.
- A FĂPTUÍ ~iésc tranz. (acțiuni, mai ales reprobabile) A transpune în fapt; a face să aibă loc; a săvârși; a comite. /fapt + suf. ~ui
- făptuì v. a face (în sens rău): făptuit-am multe rele AL.
- făptuĭésc v. tr. (d. fapt). Comit: a făptui un omor.
- făptui ( 1 și 3 făptuiesc, făptuiască)
- FĂPTUÍ vb. v. comite.
- FĂPTUI a comite, a face, a săvîrși, a plini. (A ~ o infracțiune.)