Sinonime făptuire

Cuvântul „făptuire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• făcut - facere, realizare, săvârșire, pregătire, preparare, gătire, confecționare, fermecare, farmec
• perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
• saț - îndestulare, îmbuibare, satisfacere, saturare
• speculă - afacere, învârteală, șarlatanie, speculație
• faptă - acțiune, realizare, lucrare, ispravă, înfăptuire, act, operă
• filantropie - dărnicie, mărinimie, generozitate, noblețe, binefacere, dar, donație
• geneză - origine, gnoză, naștere, facere, apariție, ivire, creație
• dever - vânzare, afacere, comerț
• gheșeft - afacere, ciubuc, aranjament, învârteală
• inovație - invenție, înnoire, prefacere, modernizare, noutate
• interes - atracție, solicitare, atenție, luare-aminte, avantaj, folos, profit, câștig, afacere
• milostenie - binefacere, danie, altruism, mărinimie, milostivire
• naștere - facere, apariție, parturiție, ființare, procreație, geneză, origine, obârștie, proveniență
• negustorie - negoț, comerț, afacere, tranzacție
• operație - intervenție, acțiune, lucrare, afacere, tranzacție, calcul, socoteală

Dex făptuire

• făptuire 1 Săvârșire a unei fapte. 2 Comitere a unui delict.
• FĂPTUÍRE, făptuiri, Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. – făptui.
• FĂPTUÍRE, făptuiri, Acțiunea de a făptui și rezultatul ei; faptă (mai ales rea). Mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. Și lumea te va blăstema, Că-i blăstem făptuirea ta! COȘBUC, P. I 114.
• făptui 1 A săvârși. 2 A comite un delict.
• FĂPTUÍ, făptuiesc, IV. A face, a săvârși ceva; a comite un delict, o infracțiune. – Fapt + -ui.
• FĂPTUÍ, făptuiesc, IV. A face, a săvârși ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune. – Fapt + -ui.
• FĂPTUÍ, făptuiesc, IV. (De obicei cu privire la fapte rele, mai ales crime) A face, a săvîrși, a comite. Cînd vedea curgerea, frămîntarea aceea fără preget a apei, îi venea să sară în ea, căci gîndul omorului ce făptuise îi ardea în cap ca un fier roșu. SANDU-ALDEA, U. P. 201. Cum văzură pe Ercule dormind, tăbărîră pe dînsul și mi-l legară pe de toate părțile cu frînghii de ale lor... Ercule nici nu simțea ce făptuiau acești pigmei, fiind el în somn. ISPIRESCU, U. 63.
• A FĂPTUÍ ~iésc tranz. (acțiuni, mai ales reprobabile) A transpune în fapt; a face să aibă loc; a săvârși; a comite. /fapt + suf. ~ui
• făptuì v. a face (în sens rău): făptuit-am multe rele AL.
• făptuĭésc v. tr. (d. fapt). Comit: a făptui un omor.

Antonime făptuire

• Făptuire ≠ nefăptuire

Sinonimul cuvântului făptuire

Testează-te!