Sinonime falnic

Cuvântul „falnic” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• impunător - măreț, falnic, impozant, maiestuos, grandios, imperial, impresionant, splendid
• magnific - măreț, grandios, splendid, minunat, impozant, impresionant, somptuos, strălucit, semeț
• grandios - măreț, impozant, maiestuos, impunător, magnific, imens, semeț, monumental, splendid
• impozant - impunător, grandios, măreț, falnic, impresionant, minunat
• măreț - impunător, grandios, monumental, impozant, splendid, falnic, magnific, fudul, încrezut
• splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
• trufaș - fudul, îngâmfat, înfumurat, infatuat, arogant, semeț, mândru
• fălos - falnic, semeț, trufaș
• fastuos - grandios, măreț, impunător, luxos, pompos, strălucitor, sclipitor, splendid
• impresionant - impozant, uimitor, dramatic, spectaculos, falnic, mișcător, grav
• eroic - brav, curajos, temerar, vitejesc, îndrăzneț, măreț, impunător, grandios, impozant
• mândru - îngâmfat, fudul, trufaș, grandoman, înfumurat, orgolios, semeț, vanitos, chipeș
• avântat - pornit, lansat, înflăcărat, însuflețit, entuziast, măreț, semeț, grandios
• maiestuos - măreț, grandios, impresionant
• spectaculos - grandios, fastuos, strălucit, impresionant

Dex falnic

• falnic, ~ă 1-2 , (În mod) glorios. 3 Care impune prin proporții grandios, impunător, măreț. 4 Care se impune prin ținută, aspect mândru, semeț. 5 Trufaș. 6 Lăudăros. 7 Renumit.
• FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + -nic.
• FÁLNIC, -Ă, falnici, -e, 1. Măreț, impunător, mîndru. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lîngă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. EMINESCU, O. I 167. Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasă! ALECSANDRI, P. A. 72. ◊ (Adverbial) Ceahlăul, ridicîndu-și falnic fruntea peste grinduri, ne privește încă din negurile depărtării. VLAHUȚĂ, O. A. II 173. Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mînă, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148. 2. (Despre persoane) Trufaș, semeț, mîndru. Pe poarta deschisă intră vodă, între boieri, falnic. SADOVEANU, O. VII 108. Peste cîteva clipe, răcorit, se înfipse falnic în pragul cancelariei. REBREANU, R. I 115. Am mîncat pîne, legume, Ș-am umblat falnică-n lume. HODOȘ, P. P. 140.
• FÁLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care manifestă fală; plin de sine; încrezut; mândru; fudul; măreț; îngâmfat; înfumurat; semeț. 2) Care are o ținută impresionantă; cu aspect senzațional. 3) (despre persoane) Care denotă demnitate și mândrie; plin de demnitate și mândrie; trufaș; semeț. /fală + suf. ~nic

Antonime falnic

• Falnic ≠ nearătos

Sinonimul cuvântului falnic

Testează-te!