Sinonime fericire

Cuvântul „fericire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• euforie - fericire, încântare, bucurie, beatitudine
• bucurie - mulțumire, satisfacție, plăcere, desfătare, euforie
• satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
• mângâiere - dezmierdare, alintare, îmbărbătare, desfătare, bucurie, satisfacție, mulțumire
• dulceață - bucurie, încântare, fericire, blândețe, bunătate, duioșie, bunăvoință, plăcere, voluptate
• fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
• hatâr - plăcere, bucurie, satisfacție, avantaj, concesie, favoare
• insatisfacție - nemulțumire, supărare, jenă, indispoziție
• magie - vrajă, vrăjitorie, farmec, fermecătură, solomonie, încântare, euforie, fascinație
• nenoroc - nefericire, neșansă, necaz, ghinion, belea
• nenorocire - nefericire, nenoroc, năpastă, pacoste, belea, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură
• deliciu - plăcere, desfătare, satisfacție, încântare
• desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
• extaz - adorație, încântare, farmec, euforie
• triumf - biruință, victorie, succes, satisfacție, jubilație, bucurie

Dex fericire

• fericire 1 Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină ferice (4), fericie, fericință. 2 Din ~ Printr-un concurs de împrejurări favorabile. 3 Persoana sau obiectul care procură fericirea (1).
• FERICÍRE, fericiri, Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – ferici.
• FERICÍRE, fericiri, Stare de mulțumire intensă și totală determinată îndeosebi de satisfacerea unei năzuinți. Iaca fericirea visată de mai înainte, cum s-a împlinit! CREANGĂ, P. 14. ◊ Din fericire = printr-o împrejurare favorabilă. ♦ Persoană sau obiect care prilejuiește o asemenea stare. Maică, măiculeana mea, Maică, fericirea mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100.
• FERICÍRE ~i f. 1) Stare de mulțumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacție deplină. ◊ Din ~ datorită unei împrejurări favorabile. /v. a ferici
• fericire f. 1. stare de mulțumire deplină; 2. întâmplare fericită, șansă.
• fericíre f. Starea omuluĭ căruĭa nu-ĭ lipsește nimica și are corpu și sufletu sănătos: fericire perfectă nu există. Noroc, întîmplare plăcută: Ce fericire că te întîlnesc! Ce fericire pe tine! Din fericire, noroc că: Căzuse în apă. Din fericire, i s’a aruncat o scîndură și a scăpat.
• ferici 1-2 A face sau a deveni fericit a noroci. 3 A considera pe cineva fericit a ferica1 (1). 4 A se socoti mulțumit (pentru cele făcute) a se felicita. 5 (Rar) A felicita. 6 A slăvi.

Antonime fericire

• Fericire ≠ nefericire

Sinonimul cuvântului fericire

Testează-te!