Dicționar de sinonime
Sinonime finit
Cuvântul „finit” are următoarele sinonime:
finit ( adjectiv )
- limitat, mărginit, circumscris, delimitat
- terminat, încheiat, isprăvit
Alte sinonime:
- sfârșit
- închis
Sinonime Apropiate
- definitiv - hotărât, încheiat, terminat, finisat, irevocabil, categoric, nestrămutat
- sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
- incomensurabil - nesfârșit, infinit, nemărginit
- infinit - nesfârșit, nelimitat, imens, nemăsurat, nețărmurit
- interminabil - nesfârșit, nemărginit, infinit, colosal
- îngust - strâmt, limitat, mic, redus, subțire, mărginit, obtuz, prostănac, opac
- limitat - mărginit, îngust, obtuz, redus, prost
- mărginit - limitat, încuiat, îngust, obtuz, redus
- concret - palpabil, material, pipăibil, real, perceptibil, precis, determinat, definit
- gata - isprăvit, terminat, finisat, pregătit, aranjat, gătit, aproape să, pe punctul de a, mai să ...
- individualizat - delimitat, singularizat, conturat, precizat
- însemnat - marcat, notat, înscris, delimitat, important, valoros, prestigios, deosebit, esențial
- măsurat - cântărit, delimitat, chibzuit, calculat, moderat, reținut, ponderat, domol, temperat
- indeterminat - neprecizat, indefinit, confuz
- perfecta - a încheia, a definitiva
Dex finit
- finit, ~ă 1 Care are existență limitată determinat, limitat, mărginit. 2 Terminat. 3 ( produse, mărfuri ) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi dat în folosință. 4 Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 5 Sfârșit. 6 Scop.
- FINÍT, -Ă, finiți, -te, 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, ) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – fini. fini, finito.
- FINÍT, -Ă, finiți, -te, 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, ) Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi întrebuințat în scopul pentru care a fost făcut. – fini. fini, finito.
- FINÍT2, -Ă, finiți, -te, (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime pentru a putea fi întrebuințat în scopul pentru care a fost prelucrat; terminat. Și-au luat angajamentul... să livreze sute de mii de kilograme de fire cardate, sute de mii de metri de țesături de lînă crudă și finită. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 164, 1/5.