Dicționar de sinonime
Sinonime firuță
Cuvântul „firuță” are următoarele sinonime:
firuță ( substantiv )
- fân
- floarea-fânului
- șuvar-de-munte
- rourică
- șovar-de-munte
Sinonime Apropiate
- paiață - măscărici, saltimbanc, clovn, bufon, comediant, caraghios, manechin, marionetă, fantoșă
- pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
- pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
- păpușă - manechin, marionetă, fantoșă, crisalidă, nimfă, pupă
- piramidal - colosal, enorm, fantastic, uriaș
- pueril - copilăresc, infantil, naiv, copilăros, imatur
- pufos - scămos, afânat, moale
- puhav - buhăit, gras, obez, umflat, afânat, moale, înfoiat
- sacru - sfânt, venerat, divin, adorat, celest, solemn
- sacral - sacrat, sfânt
- sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
- sacrilegiu - nelegiuire, profanare, pângărire, crimă, impietate
- sacrosanct - sfânt, inviolabil, sfințit, sacru
- sclifosi - a se smiorcăi, a scânci, a se fandosi, a face mofturi
- spectru - nălucă, vedenie, fantomă, fantasmă, stafie, arătare
Dex firuță
- FIRÚȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina subțire, de tip pai, cu frunze liniare, ce crește prin pășuni și fânețe. /fir + suf. ~uță
- firuță f. sau floarea fânului, excelentă plantă de nutreț (Poa pratensis). .
- firúță f., pl. e (d. fir). Firușor. Rourică.
- firuț, ~ă 1-2 Firicel (1-2). 3 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori verzui sau violete și cu spic, care se folosește ca nutreț pentru vite fân, firicea, firișor, firușoară, floarea-fânului (Poa pratensis). 4 (; ~-de-baltă) Rourică (Glyceria fluitans). 5 Șovar-de-munte (Poa trivialis). 6 Firușor (Poa annua). 7 Firușca-șopârlelor (Poa alpina). 8 Firușcă-cu-clopoței (Poa laxa). 9 Plantă nedefinită mai de aproape (Poa compressa). 10 ~-de-lână Iarbă-deasă (Poa nemoralis). 11 Păiuș (Agrostis tenuis). 12 Lemn-dulce (Glycyrhiza echinata).
- FIRÚȚ, -Ă, firuțe, , 1. Firicel. 2. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa). – Fir + -uț.
- FIRÚȚĂ s. v. rourică, șovar-de-munte.
- FIRÚȚĂ s. (BOT.; Poa) (reg.) fân, floarea-fânului, șuvar-de-munte.
- firuță ROURICĂ. ȘOVAR-DE-MUNTE.
- FIRUȚĂ (BOT; Poa) fîn, floarea-fînului, șuvar-de-munte.
- firúță s.f. (reg.) 1. plantă ierboasă cu spic, folosită ca nutreț de vite; fân. 2. plantă acvatică cu tulpină culcată, cu frunze dulci, comestibile; rourică.