Dicționar de sinonime
Sinonime flagrant
Cuvântul „flagrant” are următoarele sinonime:
flagrant ( adjectiv )
- indiscutabil
- clar
- categoric
- evident
- izbitor
- vădit
- incontestabil
- învederat
- limpede
- neîndoielnic
- neîndoios
- netăgăduit
- pregnant
- vizibil
- manifest
- marcat
Sinonime Apropiate
- vizibil - evident, clar, vădit, limpede, neîndoielnic
- evident - clar, limpede, indiscutabil, învederat, vădit, notoriu
- străveziu - transparent, limpede, clar, senin, vizibil, evident, manifest, debil, slab
- vădit - dovedit, evident, clar, limpede, indiscutabil
- categoric - ferm, hotărât, decis, tranșant, răspicat, evident, izbitor, clar, indiscutabil
- incontestabil - sigur, cert, evident, categoric, indiscutabil
- indiscutabil - cert, neîndoielnic, hotărât, precis, sigur, incontestabil, categoric
- explicit - limpede, deslușit, clar, evident, vădit, răspicat, apriat
- răspicat - limpede, clar, lămurit, hotărât, decis, categoric, ferm
- ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
- aparent - nereal, iluzoriu, imaginar, înșelător, părelnic, fals, evident, vădit, vizibil
- clar - limpede, deslușit, evident, lămurit, transparent, pur, diafan, cristalin, străveziu
- expres - explicit, limpede, clar, răspicat, categoric, special, anume, înadins, într-adins
- peremptoriu - indiscutabil, categoric, cert
- pronunțat - accentuat reliefat, subliniat, evidențiat, pregnant, proeminent
Dex flagrant
- flagrant, ~ă 1 Care sare în ochi evident, izbitor, incontestabil. 2 ~ delict Infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat.
- FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, Care sare în ochi; izbitor, evident. ◊ Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din flagrant.
- FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, Care sare în ochi; izbitor, vădit, evident. În veacul capitalist... totul s-a făcut în grabă, sub imboldul nestăvilit al setei de cîștig, cu o totală și flagrantă desconsiderare a ființei umane. BOGZA, V. J. 183. ◊ Flagrant delict = delict descoperit chiar în momentul săvîrșirii lui sau înainte ca efectele lui să se fi consumat.
- FLAGRÁNT, -Ă Evident, izbitor, incontestabil. ◊ Flagrant delict = delict descoperit în momentul făptuirii lui sau înainte ca efectele lui să fi trecut. .
- FLAGRÁNT, -Ă evident, izbitor. ♦ ~ delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui. (< fr. flagrant, lat. flagrans)
- FLAGRÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care a avut loc în prezența unui martor ocular; comis sub ochii celui care constată. În flagrant delict. 2) Care este incontestabil; imposibil a fi negat din cauza evidenței sale. Contradicție ~tă. /<fr. flagrant, lat. fragrans, ~ntis
- flagrant a. comis în acea clipă: flagrant delict, prins asupra faptului.