Sinonime fleșcăit

Cuvântul „fleșcăit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• flasc - moale, fleșcăit, puhav, șubred
• moale - fraged, puhav, inconsistent, flasc, catifelat, mătăsos, neted, bleg, indolent
• puhav - buhăit, gras, obez, umflat, afânat, moale, înfoiat
• păstos - vâscos, cleios, moale
• pufos - scămos, afânat, moale
• scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
• slab - debil, vlăguit, costeliv, jigărit, supt, sfrijit, pierit, fricos, ezitant
• slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
• slăbit - vlăguit, epuizat, anemiat
• umed - ud, îmbibat, muiat, jilav, apos, umezit
• veșted - ofilit, uscat, trecut, fanat, palid, șters, vlăguit
• fontanelă - moalele capului
• greoi - lent, încet, moale, molâu, zăbavnic, dificil, anevoios, încâlcit, confuz
• încet - lin, domol, agale, liniștit, măsurat, temperat, ușurel, moale, greoi
• jilav - umed, reavăn, ud, puhav

Dex fleșcăit

• fleșcăit1 1-4 Fleșcăire (1-4).
• fleșcăit2, ~ă 1 Muiat de ploaie. 2 ( fructe) Moale. 3 (; sânii femeilor) Lăsat2. 4 (; ; oameni) Moleșit2. 5 (; ; oameni) Îmbătrânit (prematur).
• FLEȘCĂÍT2, -Ă, fleșcăiți, -te, Moale, fără consistență; (despre oameni) moleșit. – fleșcăi.
• FLEȘCĂÍT1 Faptul de a (se) fleșcăi. – fleșcăi.
• FLEȘCĂÍT, -Ă, fleșcăiți, -te, Moale, fără consistență; moleșit. Zăpadă fleșcăită. ▭ Cu fața groasă, frămîntată, cu buze atîrnînd fleșcăite, Trăilă mormăi. DUMITRIU, V. L. 49.
• FLEȘCĂÍT 1 Acțiunea de a (se) fleșcăi și rezultatul ei. Prin smîrcurile mocirloase... mergeau încet, trudiți și deznădăjduiți, ascultindu-și fleșcăitul ciobotelor mari și grele. VLAHUȚĂ, O. A. 136.
• fleșcăi 1 A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă 2 ( fructe) A se muia. 3 (; sânii femeilor) A se lăsa. 4 (; ; oameni) A se moleși.
• FLEȘCĂÍ, fleșcăiesc, IV. 1. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. (Despre fructe) A se muia; (despre oameni) a se moleși. – Fleașc + -ăi.
• FLEȘCĂÍ, fleșcăiesc, IV. 1. A produce zgomot umblînd prin noroi, prin apă etc. Sutele de picioare fleșcăiau în noroi. DUMITRIU, B. F. 68. În șanțuri era tăcere. Numai pașii sentinelelor nevăzute fleșcăiau prin noroi. SADOVEANU, O. VI 76. Ciubotele pline de apă fleșcăiau la fiecare călcătură. DUNĂREANU, CH. 116. 2. A se înmuia; (despre oameni) a se moleși. Ce te-ai fleșcăit așa?

Sinonimul cuvântului fleșcăit

Testează-te!