Dicționar de sinonime
Sinonime flutura
Cuvântul „flutura” are următoarele sinonime:
flutura ( verb )
- a fâlfâi
- a clătina
- a legăna
- a agita
- a mișca
- a vântura
Alte sinonime:
- a pălăi
- a pălălăi
- a mătăhăi
- a mătălăi
- a se legăna în vânt
- a scutura
Sinonime Apropiate
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- fâlfâi - a flutura, a agita
- zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
- foi - a mișuna, a se mișca, a se agita, a colcăi, a furnica, a forfoti
- legăna - a oscila, a balansa, a clătina, a se amăgi, a se înșela
- legănat - oscilant, clătinat, balansat, tărăgănat, lent
- agita - a (se) frământa, a (se) zbuciuma, a (se) tulbura, a răzvrăti, a incita, a revolta, a mișca
- balans - pendulare, oscilare, clătinare, legănare
- clătina - a balansa, a clăti, a oscila, a legăna, a bascula, a bălăbăni, a bâțâi, a pendula, a se împletici
- clăti - a clătina, a legăna, a balansa, a clinti, a zdruncina, a deplasa, a limpezi (rufe)
- clinti - a deplasa, a mișca, a muta, a urni, a clăti, a se clătina
- cumpăni - a cântări, a echilibra, a compensa, a pondera, a se legăna, a balansa, a se clătina, a șovăi, a oscila
- mișcare - deplasare, plecare, mers, umblet, agitație, circulație, animație, forfotă, vânzoleală
- bălăbăneală - legănare, clătinare, oscilare, pendulare
- paietă - fluturaș
Dex flutura
- flutura 1 ( insecte, păsări ) A bate din aripi a fâlfâi (1). 2 A zbura. 3 ( steaguri, haine, plete ) A se legăna în vânt a fâlfâi (2). 4 (; oameni; cu determinările „din cap”) A scutura capul. 5 (; vite; cu determinările „din coarne”) A da din coarne. 6 A-și pierde mințile după ceva. 7 ~ră-vânt Om neserios, nestatornic fluieră-vânt, derbedeu, vagabond. 8 A agita în aer un obiect, făcându-l să fâlfâie. 9 A învârti prin aer (amenințător) o sabie, un băț a fluștura (3). 10 ( zâmbet, surâs) A se schița.
- FLUTURÁ, flútur, I. 1. (Despre insecte, păsări etc.) A mișca, a bate din aripi; a zbura. 2. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se mișca, a se legăna în vânt; a fâlfâi. 3. (; cu determinările „din cap” sau „din coarne”) A mișca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne. ◊ Compus ( și ): flutură-vânt și = om neserios, nestatornic, derbedeu, vagabond. 4. A mișca un obiect încoace și încolo, a agita în aer, a face să fâlfâie; a fluștura. ♦ A învârti prin aer (amenințător) o sabie, un băț etc. – Din fluture.