Dicționar de sinonime
Sinonime fudul
Cuvântul „fudul” are următoarele sinonime:
fudul ( adjectiv )
- îngâmfat
- arogant
- trufaș
- încrezut
Alte sinonime:
- grandoman
- infatuat
- înfumurat
- megaloman
- mândru
- orgolios
- semeț
- țanțoș
- vanitos
- prezumțios
- suficient
- măreț
- țâfnos
- falnic
- fălos
- închipuit
- pâșin
- măros
- nărtos
- fumuros
- preaînălțat
- zadarnic
- bățos
- înțepat
- scrobit
- cu fumuri
Sinonime Apropiate
- trufaș - fudul, îngâmfat, înfumurat, infatuat, arogant, semeț, mândru
- țanțoș - încrezut, îngâmfat, arogant, fudul, semeț
- vanitos - orgolios, arogant, îngâmfat, încrezut, ambițios, plin de sine, trufaș, măreț
- infatuat - îngâmfat, înfumurat, trufaș, orgolios, arogant, vanitos
- mândru - îngâmfat, fudul, trufaș, grandoman, înfumurat, orgolios, semeț, vanitos, chipeș
- boieros - trufaș, arogant, fudul
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- fuduli - a se făli, a se mândri, a se împăuna, a se îngâmfa, a se lăuda, a fi trufaș
- grandoman - înfumurat, megaloman, îngâmfat, infatuat, încrezut, semeț
- înțepat - împuns, pișcat, fudul, țanțoș, încrezut, înfumurat, închipuit, orgolios
- măreț - impunător, grandios, monumental, impozant, splendid, falnic, magnific, fudul, încrezut
- bățos - țeapăn, rigid, neflexibil, fudul, trufaș, înfumurat
- răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
- răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
- trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
Dex fudul
- fudul, ~ă 1 Îngâmfat. 2 Mândru (de înfățișarea și de hainele sale). 3 (: : ) A fi ~ de-o ureche A fi surd. 4 (; ; ) A fi ~ la coate A fi rupt în coate.
- FUDÚL, -Ă, fuduli, -e, Îngâmfat, mândru, încrezut, arogant. ◊ (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd. – Din fodul.
- FUDÚL, -Ă, fuduli, -e, Îngîmfat, închipuit, mîndru, încrezut, arogant. Ieri Leahul cel fudul... a spus cuvînt prea cutezător omului meu. SADOVEANU, O. VII 8. Am plecat de la unchiu-meu... boier fudul și grecoman. GALACTION, O. I 76. Alunaș cu creanga-n drum, Vezi bădița cel fudul. SEVASTOS, C. 181. ◊ (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd. Moșneagul era cam fudul de-o ureche, dar nici baba nu stătea mai bine. DUNĂREANU, CH. 71. ◊ (Adverbial) Ghiță al Popii, «năzdrăvanul satului», își da pe ceafă pălăria cu cordele, și surîdea fudul pe sub mustață. VLAHUȚĂ, O. A. II 43.
- FUDÚL ~ă (~i, ~e) și substantival Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; falnic; mândru; măreț; semeț. /<turc. fudul
- fudul a. 1. foarte mândru și desprețuitor de alții: boierul nu-i fudul ca alții AL.; 2. fanfaron, fulău: eu am omorît pe smei, zise țiganul fudul ISP. .
- fudúl, -ă adj., pl. m. uĭ și ulĭ (turc. fudul și fodul, arogant, d. ar. fudhul, care e prea mult; bg. fudul, sîrb. fodul). Mîndru de lucrurĭ zădarnice: calicu îmbrăcat e fudul. Fig. Iron. Surd: om fudul de o ureche. – Și fodul (sud).
- fudul, -dui.
- FUDÚL adj. v. îngâmfat.
Antonime fudul
- Fudul ≠ modest