Sinonime fugărire

Cuvântul „fugărire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• hăituială - fugărire, goană, stârnire, gonire, alungare
• goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă
• analiză - cercetare, investigație, examinare, studiere, urmărire

Dex fugărire

• fugărire 1 Punere pe fugă a cuiva alungare (1), fugărit1 (1). 2 Urmărire a cuiva fugind în urma lui fugărit1 (2) . 3 ( două sau mai multe ființe) Fugă (8) unul după altul fugărit1 (3).
• FUGĂRÍRE, fugăriri, Acțiunea de a (se) fugări și rezultatul ei. – fugări.
• FUGĂRÍRE, fugăriri, Acțiunea de a fugări. Fugărirea inamicului.
• fugări 1 A pune pe fugă pe cineva a alerga (3), a alunga (1), a goni. 2 A urmări pe cineva fugind în urma lui. 3 ( două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul.
• FUGĂRÍ, fugăresc, IV. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă1; a goni, a alerga. ♦ (Despre două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul. – Fugă1 + -ări.
• FUGĂRÍ, fugăresc, IV. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă. Îl fugărea o ceată de băiețandri zdrențăroși. DUMITRIU, N. 112. Se iau droaie după el și-l fugăresc. SEVASTOS, N. 238. Și de-or afla undeva iapa babei ascunsă... s-o fugărească cătră mal. SBIERA, P. 61. ◊ (Rar) Ni-i rînduit să ne fugărim după... copilă. SADOVEANU, O. VII 31. ◊ reciproc. (Poetic) Fulgii se fugăreau nebunește de-a curmezișul văzduhului. DUMITRIU, V. L. 92.
• A FUGĂRÍ ~ésc tranz. (ființe) 1) A face să fugă, alergând din urmă; a pune pe fugă urmărind; a goni. 2) (ființe) A forța să plece (în altă parte); a da afară; a alunga; a goni; a izgoni. /fugă + suf. ~ări
• A SE FUGĂRÍ mă ~ésc intranz. A se urmări în joacă; a fugi unul după altul. /fugă + suf. ~ări
• fugărì v. a pune pe fugă.

Sinonimul cuvântului fugărire

Testează-te!