Sinonime fulgerător

Cuvântul „fulgerător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• deodată - pe neașteptate, repede, scurt, brusc, instantaneu, subit, simultan, acum, concomitent
• brusc - neașteptat, deodată, subit, inopinat, spontan, fulgerător
• instantaneu - subit, brusc, neașteptat, deodată
• subit - brusc, neașteptat, neprevăzut, imprevizibil, dintrodată
• imediat - numaidecât, repede, iute, grabnic, îndată, rapid, degrabă
• îndată - imediat, numaidecât, acuși, acum, grabnic, iute, rapid, momentan, repede
• grabnic - iute, repede, rapid, neîntârziat, imediat, curând, îndată, prompt, urgent
• grăbit - grabnic, iute, zorit, precipitat, rapid, repede, accelerat
• iată - uite!, privește!, iacă!, deodată, fără veste, pe neașteptate
• numaidecât - acum, imediat, îndată, grabnic, iute, neîntârziat, rapid, degrabă, momentan
• vertiginos - precipitat, amețitor, vijelios, dezlănțuit
• viteză - rapiditate, iuțeală, repeziciune, velocitate
• grabă - zor, viteză, repezeală, iuțeală, rapiditate, urgență, nerăbdare, precipitare, pripă
• imprevizibil - neașteptat, subit, neprevăzut, surprinzător
• inopinat - neprevăzut, neașteptat, imprevizibil, subit, neanunțat

Dex fulgerător

• fulgerător, ~oare 1 a Care produce fulgere (1). 2 a Iute ca fulgerul rapid, instantaneu, (rar) fulgeratic. 3 a Violent. 4 a ( privire) Rapid. 5 a ( privire) Pătrunzător. 6 (Rar; adesea urmat de „de” precedând adverbul „repede”) Extrem (de...)
• FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + -ător.
• FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, 1. Repede (ca fulgerul), rapid. Îndată ce apărea pe ulițele satului, vestea se întindea fulgerătoare. SAHIA, N. 65. Căprioara își azvîrle picioarele în fugă fulgerătoare. GÎRLEANU, L. 25. ◊ (Adverbial) El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. 2. Pătrunzător. Îi aruncă o căutătură fulgerătoare. NEGRUZZI, S. I 322.
• FULGERĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care se răspândește repede; ca fulgerul. Veste ~oare. 2) Care se produce foarte repede; cu iuțeală mare. 3) fig. (despre priviri) Care este foarte scurt și pătrunzător. /a fulgera + suf. ~ător
• FULGERĂTÓR1 adv. Ca fulgerul; cu iuțeală mare. /a fulgera + suf. ~ător
• fulgerător a. 1. care aruncă fulgere: Jupiter fulgerătorul; 2. încărcat de fulgere: nu vedeți cumpliții nori cum sosesc fulgerători? AL. 3. fig. grozav, amenințător: o privire fulgerătoare.
• fulgerătór, -oáre adj. Care fulgeră. Fig. Instantaneŭ, súbit: moarte fulgerătoare. Amenințător, grozav: privirĭ fulgerătoare. Adv. În mod fulgerător: l-a privit fulgerător.

Sinonimul cuvântului fulgerător

Testează-te!