Dicționar de sinonime
Sinonime fulminant
Cuvântul „fulminant” are următoarele sinonime:
fulminant ( adjectiv )
- exploziv, detonant, eruptiv
- izbitor, violent, uimitor
Alte sinonime:
- explozibil
fulminant ( substantiv )
- exploziv
Sinonime Apropiate
- frapant - izbitor, șocant, uimitor, surprinzător
- detonant - explozibil, fulminant
- explozibil - exploziv, detonat, fulminant
- exploziv - explozibil, detonant
- răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
- stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
- vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
- vehemență - virulență, violență, dezlănțuire, impetuozitate, înfocare
- fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
- fluviu - șuvoi, revărsare, curgere (violentă)
- formidabil - extraordinar, uimitor, grozav, teribil, colosal, fantastic, gigantic, excepțional
- furios - înfuriat, furibund, turbat, violent, nestăpânit, deliu
- furtunos - viforos, vijelios, vifornic, agitat, tulburat, zbuciumat, năvalnic, impetuos, violent
- gigantic - colosal, enorm, imens, măreț, formidabil, fabulos, fenomenal, uimitor, uluitor
Dex fulminant
- fulminant, ~ă (Rar; adesea ) 1 Care fulgeră (1) 2 Care produce explozie exploziv. 3 Amenințător. 4 Violent. 5 Provocator.
- FULMINÁNT, -Ă, fulminanți, -te, Care produce explozie; exploziv. ♦ Amenințător; violent; ațâțător, provocator. – Din fulminant.
- FULMINÁNT, -Ă, fulminanți, -te, Care produce explozie; exploziv. Substanță fulminantă. ♦ Violent. Un discurs fulminant. ▭ Primele două articole fulminante or să-ți placă. CARAGIALE, O. VII 195.
- FULMINÁNT, -Ă Care produce explozie; exploziv. ♦ Amenințător; violent; ațâțător, provocator. .
- FULMINÁNT, -Ă 1. care produce explozie; exploziv. 2. violent, amenințător. (< fr. fulminant)
- FULMINÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care produce fulminație. Substanță ~tă. 2) fig. Care conține o amenințare; ațâțător. /<fr. fulminant
- fulminant a. și n. care produce o detonațiune.
- *fulminánt, -ă adj. (lat. fúlminans, -ántis, d. fulminare, a fulgera. Fulgerător. Detunător: praf fulminant.
- FULMINÁNT adj., s. v. exploziv.
- FULMINANT , detonant, explozibil, exploziv. (Un ~ puternic.)