Dicționar de sinonime
Sinonime fumuri
Cuvântul „fumuri” are următoarele sinonime:
fumuri ( substantiv )
- îngâmfare
- aroganță
- pretenții
- înfumurare
- aere
- făloșenie
Alte sinonime:
- ifose
- prețenții
Sinonime Apropiate
- trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
- vanitate - orgoliu, îngâmfare, aroganță, ambiție, înfumurare
- ifos - îngâmfare, aroganță, înfumurare, trufie, orgoliu
- fatuitate - îngâmfare, aroganță, orgoliu, înfumurare
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- grandomanie - înfumurare, aroganță, orgoliu
- ifose - pretenții, fumuri
- lăudăroșenie - fală, orgoliu, mândrie, înfumurare, fălire, aroganță
- mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
- mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire
- aroganță - înfumurare, obrăznicie, trufie
- morgă - aroganță, orgoliu, îngâmfare
- suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
- școlăresc - simplu, modest, naiv, imatur, fără pretenții
- țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
Dex fumuri
- fum 1 Suspensie de particule solide într-un mediu gazos, produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau artificial și intenționat, cu ajutorul unor substanțe chimice). 2 A pune (ceva) la ~ A afuma (ceva). 3 Amețeală (provocată de alcool). 4 A avea ~ (sau ceață) în creieri A fi beat. 5 Cantitate de fum (1) pe care fumătorul o trage dintr-o dată din țigară sau din pipă. 6 Substanțe medicamentoase, mai ales pulberi mercuriale, din a căror ardere rezultă un fum (1) considerat a avea efecte terapeutice în unele boli, mai ales cele sifilitice. 7 Îngâmfare. 8 Pretenții nejustificate gărgăuni. 9 (; în legătură cu impozite, dări) Gospodărie, considerată ca o grupare în jurul vetrei casă (41), familie (1). 10 Canal cotit, în interiorul unei sobe, prin care circulă gazele calde înainte de a ieși pe coș. 11 (Bot; ) ~ul-pământului (Fumăriei officinalis).
- fumur, ~ă Fumuriu (1).
- FUM, fumuri, I. 1. Suspensie de particule solide într-un mediu gazos, produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial și intenționat, cu ajutorul unor substanțe chimice). ♦ Încețoșare, tulbureală, amețeală (provocată de alcool). 2. Cantitate de fum (I 1) pe care fumătorul o trage dintr-odată din țigară sau din pipă. 3. Gospodărie, considerată ca o grupare în jurul vetrei; familie, casă. 4. (La ) Îngâmfare; pretenții nejustificate, gărgăuni. II. Canal cotit, în interiorul unei sobe, prin care circulă gazele calde înainte de a ieși pe coș. – fumus.